Pathetic / Ioan Mărginean
Autor: Ioan Mărginean
Titlu: PATHETICA
Anul apariției: 2020
ISBN: 978-606-023-160-8
16,50 lei
În stoc
CompareDescriere
Note discrete de recviem se strecoară în Pathetica lui Ioan Mărginean. Poetul însuși sintetizează foarte bine tonul poeziei sale: „Paginile acestei cărți / asemeni unei viori sugrumate”. Căci Pathetica, ce pare o sumă de „priviri urcate pe cețuri”, stă sub semnul amenințător al unui „asfințit cât o mantie roșie”. Dar iată traseul gândului poetului, traseu jalonat foarte expresiv de-a lungul cărții: când moartea stă peste lume „ca o pasăre împăiată”, când „oglinzile crapă” și „cimitirul latră”, când lumina soarelui e „mai subțire, mai lungă” ca niciodată, când se îndepărtează de tine „pieptul și inima unde găseai adăpost”, când „orașul spintecat se înalță la cer” și chiar „crâșma din colț își ia zborul”, când ambulanțele aduc „disperările împachetate ca niște cadouri”, atunci nu mai este de niciun folos faptul că ai citit „toate tratatele despre plâns”. Atunci, „rest mie însumi”, „ca o pasăre abandonată pe un câmp”, poetul se simte în propria-i viață „ca un oaspete speriat în toamnă”. Pentru a ieși din starea asta deprimantă, el vede o singură soluție: „Învață / să-ți amintești totul”. Și atunci o să-ți visezi sufletul „ca pe un râu plin cu pești”. Iar dacă o să vezi, zice poetul, care e și preot, că „pădurea și-a făcut în jurul ei biserică”, întrebarea „Și pe urmă ce?” nu mai înspăimântă, căci atunci „toate se umplu de lumină”. Foarte pe scurt, cred eu că aceste lucruri dorește să le spună Ioan Mărginean cititorului în această frumoasă carte de poezie. Iar dacă, în timp ce parcurgeți paginile, versurile, ascultați Sonata nr. 8 (Pathetica), de Beethoven, înțelesurile poemelor se înseninează. – Ion Mureșan
„Contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu”, Ioan Mărginean rătăcește în tradiția marmoreeană a unei poezii fără prezent. Versul său, cândva idilic și emfatic, a traversat registre din ce în ce mai acute; de la viziunile (neo)expresioniste ale volumului anterior (Anotimpul din Patmos), ajunge, acum, la patetismul conștient, asumat al unui amurg. Deși având pretext religios de contemplație și un imaginar liturgic, această poezie forează, nu o dată, în cotidian sau în coșmar și îmbracă tunica acidă a cuvântului frust; nu lipsesc nici accente din estetica urâtului, ingenios accommodate unei atmosfere altminteri diafane; astfel trebuie explicată, de exemplu, frecventa complicare a vegetalului și a organicului cu spiritul. Când, însă, lirismul atinge sonoritatea colindului, cititorul întrevede o „neuscată floare de iarnă crescută sub smochin”, probabil iubirea, evanghelia sau poezia însăși. Adesea, fragmentarismul viziunilor și al expresiei (care înlocuiește retorismul volumelor anterioare ale poetului) creează impresia unui vitraliu spart; acela este trecutul. Fiecare poem poartă, de aceea, sigiliul unui testament. Laitmotivul lamentațiilor este a opta zi a săptămânii, o Dimineață salvatoare. Drumul spre ea, deschis în „paradisul” clișeic al copilăriei (des evocat în aceste pagini), trece printr-o noapte luminată de cuvinte. Acesta este sensul în care, după cum va putea citi oricine, „din lutul cel mai nobil / iese o inimă egală cu verbul, / cu toate literele”. Ea palpită în ritmul totodată organic și spiritual al poeziei. – Luigi Bambulea
Informații suplimentare
Greutate | 0,3 kg |
---|---|
Dimensiuni | 14 × 20 × 6 cm |
Anul apariţiei | |
Număr de pagini | |
Format |
Recenzii
Nu există recenzii până acum.