Descriere

Corneliu Rudescu a scris acest roman către sfârșitul vieții, în anii optzeci, lăsându-l neterminat ( din cauza morții sale) și ferecat testamentar. O întâmplare fericită îl aduce astăzi în fața cititorului și asta se datorează în primul rând familiei scriitorului Tudor Țopa. (Iolanda Malamen)

Aceste rânduri sunt doar o scurtă istorisire a imprevizibilei dramatice smulgeri a lui Alexandru Radulian din sânul familiei sale, urzită mișelește, și a lungului, istovitorului drum, presărat cu ticăloase amăgiri și grele suferințe, ce-a avut de parcurs până la revederea cu cei dragi.

Așternând aceste rânduri, cute de suflet adânc ascunse și abia acum descrețite și destăinuite, Radulian a dorit ca ele să fie citite numai de ai săi și de nimeni altcineva, ca să înțeleagă cât de mult l-a torturat dorul de ei în tot acest timp și că voința dârză de a rezista pentru a putea să-i revadă și credința în ajutorul Celui-de Sus au fost singurele izvoare de apă vie din care a sorbit tăria de a îndura până la capăt chinurile fizice și mai ales sufletești, la care a fost supus de netrebnicia dușmanilor. (Corneliu Rudescu)