Gellu Dorian s-a născut la 13 octombrie 1953, în Botoşani. Poet, prozator, dramaturg, eseist. Debut literar în revista „România literară”, în 1972. Publică poezie în două antologii în urma unor concursuri la editurile Eminescu (1974) şi Albatros (1982). Volume de versuri publicate: Poeme introductive, 1986; Elegiile după Rilke, 1993; În căutarea poemului pierdut, 1996; Poeme golăneşti, 1997; Infernul migrator, 1997; Poesia mirabilis, 2000; Singur în faţa lui Dumnezeu, 2001, Un poet la New York, 2002; Cafeneaua Kafka, 2003; Elegiile de la Dorweiler, 2008; Alungînd tristeţea, ca Paganini, 2009; Poetul, 2010; Zece poeme exemplare din Tîrgul în care, cică, nu se întîmplă nimic, 2011; Cartea singurătăţilor, 2012; Şaizeci de pahare la o masă, 2013; Ierurgiile, 2014; Închizi fereastra. Şi zbori!, 2015; O sută de maeştri şi un discipol, 2015, Calea de urmat, 2017; Cealaltă viaţă, 2018; Gramote, 2019; La locul meu, 2022; El sau Ieşirea din ramă, 2023. Antologii de autor: În absenţa iubirii, 1996; Eranos – scene din viaţa şi opera Poesiei, 2003; Cartea tăcută, 2004; Criză şi melancolie, 2011; Abatorul umbrelor, 2011.

Mijomir Mecu (n. 1977) a studiat antichitatea greacă la Universitatea București și la École des hautes études en sciences sociales (EHESS) din Paris. A abandonat cercetarea. A fost redactor la Imagoo, o „revistă de publicitate și cultură urbană” care apărea la începutul mileniului. A scris povești pe blogul lui Gavagai. S-a făcut programator. În prezent scrie alte povești.

Cartea lui Gavagai, Dumnezeul ales al Nepalului este debutul său literar.

Autor: Călin-Andrei Mihăilescu

Titlu: Țară europsită

Anul apariției: 2020

ISBN: 978-606-023-161-5

Traducere de Mădălina Ghiu

Sophie Képès scrie sub numele său și sub pseudonimul Nila Kazar. Câștigătoare a mai multor rezidențe naționale și internaționale, publică romane, nuvele, documente, articole, traduceri din limba maghiară și colaborează la filme de ficțiune și documentare. Predă scriere creativă și scenariu la Universitatea Paris 3 – Sorbonne Nouvelle. În 2023, Dezapartenență a fost nominalizată pentru Premiul Femina, categoria eseu. În 2024, câștigă premiul Fundației Charles Oulmont. Unele dintre textele sau cărțile ei au fost traduse în albaneză, belarusă, bosniacă, engleză, flamandă, maghiară, italiană, portugheză.

Poetă, prozatoare, eseistă, autoare de piese de teatru și scenarii de film, Carmen Firan deține Premiul I la Poezie pe America de Nord acordat de prestigioasa revistă New York Review of Books, 1998. Între 1990 și 1997 este secretar executiv la Fundația Culturală Română, apoi, până în 2001, director de programe la Institutul Cultural Român din New York. Se stabilește în Statele Unite și devine director de dezvoltare la Fundația Pro Patrimonio, dedicată restaurării patrimoniului cultural românesc. Publică zeci de volume de poezii și proză în România și SUA, este membră a Societății Poeților Americani și a PEN Clubului din New York.