Descriere

„Se vorbește despre un umor specific englezesc, așa cum se vorbește despre un umor francez sau un umor american. În fiecare literatură, vitalitatea și spiritul critic își găsesc o formă specifică de exprimare și, deși e greu să închizi într-o sumară etichetă complexitatea unei literaturi, există expresii care sugerează existența unor domenii și trăsturi specifice… Dar umorul englez?… El este, spun unii cercetători, produsul unei istorii apte să insufle poporului o deosebită prețuire a experienței concrete de viață, o istorie care a favorizat apariția, în Anglia mai devreme decât în alte țări, a filosofiei empiriste. Tradițiile burgheze ale unei țări, pentru care negustoria a fost din vremurile medievale o sursă majoră de prosperitate, explică prețuirea pe care o acordă spiritul englez experienței practice, detaliului concret și palpabil de viață. spiritul englez și literatura engleză au fost empiriste înainte de John Locke, care a fundamentat teoretic empirismul, la sfărșitul veacului al XVII-lea…“ Vera Călin