Descriere

”Ca să descoperi un poet, trebuie să-i înveți mai întâi tăcerile pe de rost. Numai astfel poți ajunge la măreția strigătului care-l locuiește. (…)

Poemele lui Nicolae Oprișan ceva din misterul în tușe gri al curgerii ființei dinspre sine întru sine al lui Baudelaire: „s-a spus totul despre mine, / despre ce vorbim?, s-a spus așa de parcă / ar fi vorba despre noaptea unui fluture, / ucis din greșeală” (din Duminica aproapelui) și proiecția stărilor abstracte într-un fel de geometrie abisală (dacă poate exista așa ceva!?” la Nichita Stănescu: ”sunt sărbători fericite, măști coborâte din cer/ cubism, cum se sfârșește o relație, / așa cum ai călători într-o pasăre pătrată” (din Proximitatea umbrei).  (Mihai Antonescu)