Descriere

“Ce reprezintă liric această geografie exotică şi în ce măsură cititorul român de poezie va primi aceste simboluri tribale, simboluri ale unei alte mitologii culturale? Nu pot bănui. Constat doar că autoarea, Cristina Onofre, pune fantasmele ei nu într-o retorică a selecţiilor lirice tradiţionale (versuri muzicale, plastice), ci într-un discurs alb, voit nepoetic, un discurs – cum zicea mai demult un mare poet englez – “cu toate coatele goale”. S-ar putea parafraza: “cu toate oasele goale”. Minimalismul postmodern optează pentru această formulă. Să mergi călare. Să întinzi arcul. Să spui adevărul. merge în această direcţie.”

(Eugen Simion)