Descriere

Stelian Muller ne pune în faţa unui volum pe care bănuim că l-ar fi apreciat atât Urmuz, cât şi Harms. Un discurs fragmentat, de o „demenţă” epifanică, pigmentat cu savuroase scene demne de un Hrabal minimalist contemporan, care încântă şi subjugă nu prin „frumuseţe” (înţeleasă ca echilibru proporţional şi declanşatoare de extatic) neapărat, ci, mai ales, printr-un deşănţat excurs nara­tiv, surprinzător, ireproşabil din punct de vedere literar, care te lasă cu gura căscată şi cu emoţiile la vedere. Dar asta tot artă cred că se cheamă, şi încă de foarte bună calitate.

Cosmin Perţa