Descriere

Cuvântul desenează grădini nebănuite, subterane fantastice. Cuvântul a evadat din cușca gramaticii, a fugit din băcănia logicii și dresorul a rămas cu biciul flasc. Din zăbrelele rupte cresc păduri ca torțele, cresc. Zăbalele s-au preschimbat în strigăte și printre brazdele nevăzute ale creierului circulă o otravă binefăcătoare. Palatul de marmură al frazei frezate și gătite cu mărgele de sticlă e expropriat. Falsele echimoze prin autozgâriere și relațiile dintre unghii și suflet, demascate. Din dosul tablourilor căzute, ploșnițele se rostogolesc epileptice. Se va bate din contrazicerile cu morala o medalie comemorativă și, la muzeul de fosile, ca un număr de garderobă pierdut benevol, un frâu mai mult. (Sașa Pană)