Descriere

Publicată în 1982, antologia Vînt potrivit pînă la tare a oferit publicului nostru literar revelaţia unui fenomen poetic extraordinar de interesant şi de radical ca atitudine etică şi politică: acela al noii poezii germane din România respectivei perioade, scrise de autori transilvăneni şi bănăţeni “minoritari”, saşi şi şvabi. Reeditată după 30 de ani, antologia e întregită acum cu doi poeţi care fuseseră iniţial incluşi, apoi eliminaţi din sumar întrucît s-au exilat chiar atunci în Germania de Vest, asemeni altor colegi ai lor emigraţi mai demult. De asemenea, ediţia a II-a e însoţită de texte introductive şi de anexe documentare care reconstituie “dosarul” fenomenului. Bine cunoscută în “patria lingvistică” a autorilor în cauză, “literatura germană din România” e mai puţin notorie la noi, deşi a furnizat ambelor spaţii culturale un întreg grup de poeţi de calibru, unii dintre ei deveniţi ulterior şi prozatori sau jurnalişti cu cariere spectaculoase – pe scurt, importanţi scriitori germani, români, europeni: Franz Hodjak, Johann Lippet, William Totok, Richard Wagner, Rolf Bossert sau, dintre absenţii din antologie, Ernest Wichner. Nu în ultimul rînd, în ambianţa mişcării s-a format şi viitoarea laureată a Premiului Nobel pentru literatură Herta Müller, şi ea o scriitoare germană şi totodată “germană din România”…