Descriere

O prejudecată curentă ne spune că proza, pentru a fi bună, de succes, destinată clasicizării, trebuie să fie lungă. Opera multor autori infirmă categoric un asemenea culoar de vedere îngust. Adrian Voicu se alătură acestor scriitori, între care desigur strălucesc I.L.Caragiale, cu „momentele” lui, Tudor Muşatescu şi atâţia alţii, autohtoni sau străini. Să nu uităm că aparentul „roman” al lui Mircea Horia Simionescu, Dicţionar onomastic, este de fapt o lungă serie de miniaturi, fiecare fiind, la nevoie, nucleul unui roman. O condiţie ca asemenea fotograme epice (dar şi dramatice) să se înfigă în mintea, inima şi literatura cititorului este ca ele să aibă umor. Iar Adrian Voicu excelează la acest capitol, ca şi la cel al conducerii dialogului. Doar nu degeaba e şi dramaturg. Citiţi cu încredere micro-schiţele lui Adrian Voicu şi distraţi-vă în voie!

Horia Gârbea