Hanna Bota, redactor la revista „Viața Românească”, este licențiată în teologie și în filologie, absolventă a unui master în etnologie la Universitatea din București, doctor în antropologie culturală la Universitatea de Vest din Timișoara. Volume de poezie: Candidați pentru ploaia târzie (1994), Dincolo de sine (1997), Ultimele poeme închipuite ale lui VV în transcriere imaginară de… (2003), Elogiul pietrei (2004), Jurnalul unui nabi (2007), Don’t play with the snakes, (2008, antologie de poezie tradusă în engleză, lansată la Calcutta, India), Poeme pentru Yerutonga (2010), Omul și piatra (2013), Poeme hindice (2013), Imperfecțiunea perfectă, poeme în dialog cu sculptura lui Peter Jecza (2018) tradusă și editată în turcă: Kusursuz kusur (Istanbul, 2019), 33+3. poemele copilăriei (2020). Apare în antologii traduse în engleză, franceză, maghiară, slovacă, slovenă, cehă, turcă, spaniolă, coreeană. Volume de proză: Tabla de şah (2006), Maria din Magdala (2007 și în 2010, Ravenna, Italia, sub titlul Maria di Magdala), Cronicile memoriei (2010), Ultimul canibal. Jurnal de antropolog, (2012, Cartea Românească, ediția a doua Polirom, 2015), Dansând pe Gange (2013), Când în fiecare zi e joi, roman distopic (2016). Trei femei, cu mine, patru (Cartea Românească, 2023). Este membră a Uniunii Scriitorilor din România.

P.S.

Am fost proprietarul acelor cuvinte,

Acelor zîmbete de adolescent

Acelor pulpe roz de fecioară.

Am fost un nume pe fișa eternității

Acelui sentiment. Am fost un capăt aurit

Al unei lungi senzații.

Dar dacă totul a fost, a fost, a fost…

Și nu este,

Asta-i cu totul altă poveste.

Gellu Dorian s-a născut la 13 octombrie 1953, în Botoşani. Poet, prozator, dramaturg, eseist. Debut literar în revista „România literară”, în 1972. Publică poezie în două antologii în urma unor concursuri la editurile Eminescu (1974) şi Albatros (1982). Volume de versuri publicate: Poeme introductive, 1986; Elegiile după Rilke, 1993; În căutarea poemului pierdut, 1996; Poeme golăneşti, 1997; Infernul migrator, 1997; Poesia mirabilis, 2000; Singur în faţa lui Dumnezeu, 2001, Un poet la New York, 2002; Cafeneaua Kafka, 2003; Elegiile de la Dorweiler, 2008; Alungînd tristeţea, ca Paganini, 2009; Poetul, 2010; Zece poeme exemplare din Tîrgul în care, cică, nu se întîmplă nimic, 2011; Cartea singurătăţilor, 2012; Şaizeci de pahare la o masă, 2013; Ierurgiile, 2014; Închizi fereastra. Şi zbori!, 2015; O sută de maeştri şi un discipol, 2015, Calea de urmat, 2017; Cealaltă viaţă, 2018; Gramote, 2019; La locul meu, 2022; El sau Ieşirea din ramă, 2023. Antologii de autor: În absenţa iubirii, 1996; Eranos – scene din viaţa şi opera Poesiei, 2003; Cartea tăcută, 2004; Criză şi melancolie, 2011; Abatorul umbrelor, 2011.

Andrei Avram este profesor de Istorie, cu un doctorat obținut în cadrul Școlii Doctorale a Facultății de Istorie (Universitatea din București). Teza susținută în anul 2019 a fost publicată în 2021, cu titlul Emil Cioran – de la radicalismul politic la refuzul Istoriei. În anul 2014 a debutat în sistemul de învățământ preuniversitar. În cei zece ani de profesorat a predat în ciclurile gimnazial și liceal, atât în sistemul de stat, cât și în sistemul privat. Actualmente este profesor titular al Colegiului Național „Sfântul Sava” și profesor colaborator al Complexului Educațional Laude Reut.