Descriere

“Sentimentele sunt dintre cele mai puternice la Eduard Dorneanu. El trece în decupajul poemelor sale fapte şi întâmplări dramatice ori de-a dreptul tragice, extrase dintre negurile unui timp revolut. Limbajul care realizează acest transfer, această codare a istoriei nu este unul din cale-afară de vetust, ci mai curând are veşmântul specific timpului nostru. Şi totul se întâmplă pentru că la mijloc, sugerează el, există ceva care seamănă cu o predestinare: “Cu 16 zile înainte de a mă naşte am auzit moartea recitând dintr-o carte a tristeţii,/ Şi vocea ei domolea orice furtună. Eu începeam să îmbătrânesc./Părinţii mei petreceau alături de personajele lui Charles Dickens./ Îmi căutau un nume printre eroi imaginari,/ în lumea celor închişi în trecutul apatic.” Trecutul devine viu sub privirea întoarsă către înapoi a lui Eduard Dorneanu.” (Radu Voinescu)