Descriere

În cazul cărţii de faţă, a lui Marius Iosif, O ecologie a sacrului, esenţa ei, redusă până la ireductibil, ar sta tocmai în fără-precedenţa ideii sale – a tezei şi ipotezei sale de lucru – sub soarele culturii române, adică, tocmai în inauguralitatea propunerii sale despre o temă de-o vechime imemorială şi cu o istorie străveche a meditaţiei asupra ei: sacrul. Iar ea constă în afirmaţia motivată existenţial că sacrul autentic nu se află, realmente, nici în mituri, nici în rituri, nici în dogme, nici în tradiţii, nici chiar în credinţe, ci numai în experienţa i-mediată, revelatoare, tăcută a omului, de fapt, a fiecărui om, a tuturor oamenilor deschişi să-i fie locul de manifestare. Refuzând mediaţiile de orice fel şi fiind, de fapt, alterat şi chiar ucis de ele, sacrul se manifestă şi e viu realmente doar în experienţa directă a indivizilor şi e prin excelenţă revelaţie a Adevărului şi a Unului: a Adevărului Unului.

Virgil Podoabă