Descriere

O seamă de personaje secundare reprezintă, în viziunea poetu­lui Romulus Bucur, o privire în oglinzile paralele care îl înconjoa­ră cu duioşie şi, deopotrivă, ferocitate. Trupul poetic al autorului este descărnat de amintiri şi împrospătat de iluzia unei fericiri pe care o regăseşte în metafora existenţială.

“Autorul acestui volum (O seamă de personaje secundare) e singurul dintre optzeciști care a rămas fidel principiilor aluzive de la-nceput. Poezia lui încă se mai revendică de la poezia altora și, în general, de la un anumit tip de gust în poezie. Să fim atenți la ce selectează Bucur: un titlu din Neculce, a cărui anecdotică de mică acuratețe i-a înâantat pe mulți din relativiștii puri și duri de la noi; o serie de șapte poeme, reluându-se, amestecându-se, numite, după zilele săptămânii, Heptameronul; niște caligrame cu substrat erotic, cum știm deja de la Iordache Golescu și de la Bucur însuși; câteva versuri din Beatleșii dragi lui, acum treizeci de ani. În fine, o tertină care amintește bine de pildele diafane din Aritmologhia transpusă de Nicolae Milescu: O adevarată istorie a ciudațeniilor din literatura română, asemănatoare cu aceea schițată de Mircea Cartarescu în Postmodernismul său. Şi totusi, nu neapărat aceste trimiteri ludice îmi plac la volumul lui Romulus Bucur. (Am o memorie a citatului cultural destul de bună cât să nu se ceară gâdilată din timp în timp). Ce-mi place cu adevărat e elasticitatea cu care sare de la un vers sofisticat la o scenă de zi cu zi și de la relaxarea domestică înapoi la câte un reper de serioasă încărcătură literară. Totul pe un fond senzual întins la maximum.

Culmea e că poezia din O seamă de personaje secundare rămâne totuși tranzitivă și-ntr-un sens, și în celălalt: ghilimelele se evaporă, iar concretețea se resoarbe în ea însăși. În Romulus Bucur, generația ̓80 și generația 2000 își dau întâlnire. Cu ce rezultate, nu-i greu de ghicit la un așa maestru al partuzelor !”

Cosmin Ciotloş