Descriere

1. Fiecare dintre noi îşi are sursa din care se trage.
Izvorul de la care pleci şi la care te întorci. Larii şi penaţii
pe care‑i cinsteşti, ca să‑ţi confere putere şi sens istoric –
fiindcă nu există putere fără sens pe lume.
Pentru noi izvorul este Pleniţa.

2. Un sat totodată real şi legendar. Satul cu şapte poeţi
– replică la Roma celor şapte coline, sau Troiei celor şapte ziduri.

3. Celui care şi‑a părăsit locurile de baştină, spaţiul
i se desfăşoară în lumi şi universuri nemărginite. Celui
care a plecat, sursa i se transformă într‑o lume aparte,
alta decât cea reală. Fiindcă lumea reală nu are sens în
absenţa noastră. Istoria nu are noimă în absenţa noastră.
Şi, deşi orice spaţiu are o geografie, nici geografia nu
există în afara noastră.

4. A noastră – adică a mea şi a tatălui meu. Absenţa
prezentă a vieţii mele, sau prezenţa ei absentă.
Evoluţii prin spaţii şi lumi diferite; educaţii diferite;
personalităţi şi experienţe diferite; singurul nostru loc
comun rămânând Pleniţa memoriei noastre.

5. O lume reală‑imaginară; o oglindă în care se
răsfrânge ceva ce nu mai e şi nu va mai fi niciodată.
Ceva ce, poate, nici nu a fost niciodată aşa cum o ţinem
noi minte. Astăzi, un spaţiu străin care ne refuză şi respinge.