Descriere

Între (în general) mimetici ai cinismului, mizerabilismului, freak-ului, Paul Mihalache se detaşează prin ceea ce aş numi eu­foria formării. Ne propune, aşadar, un neaşteptat Bildungsro­man care contrazice, cu naturaleţe, prospeţime, ba chiar cu o undă de candoare care-i şade bine, imaginea tinerei generaţii blazate şi obtuz-pragmatice, reabilitând totodată paradisul (nu neapărat borgesian) al bibliotecii. Reabilitare deloc în sensul livrescului sau al jocului erudit, ci pornind de la un stringent imperativ existenţial. Pentru protagonistul romanului cărţile, y compris cultura, nu numai că mai înseamnă ceva în vremuri ce caută a ne convinge de inutilitatea lor, ci reprezintă sucul vital al propriei deveniri. Nu mai ţin minte de când (poate de la adoles­centul miop al lui Mircea Eliade) n-am mai întâlnit un asemenea înfometat de lectură şi cunoaştere, precum studentul lui Paul Mi­halache.

                                                                                                                             O. Nimigean

După cum există oameni perfect naturali în absolut orice context, tot astfel există şi prozatori – la fel de rari – care probează frază de frază naturaleţea fără cauză aparentă, dar plină de efecte. Paul Mi­halache e unul dintre aceştia. Personajul lui, Radu, e firesc şi ata­şant (cu tot cinismul lui erotic) şi atunci când poartă conversaţii rutiniere prin cămine şi baruri, dar şi când glosează pe marginea gândirii holofrastice sau a argumentelor existenţei lui Dumnezeu (temă de conversaţie obligatorie, se înţelege, pentru un student la Filosofia bucureşteană). Târg de arlechini e în egală măsură, şi deopotrivă de convingător, atât o educaţie sentimentală, cât şi un portret al artistului la tinereţe. Pentru mine, Paul Mihalache e o certitudine a prozei tinere.

                                                                                                                              Radu Vancu