Descriere

„Claudia Voiculescu ne oferă o poezie a sentimentului nefardat, care se expune ca atare, cu naturaleţe. Din care motiv expresia nu reprezintă aici o premisă, ci un rezultat al mărturiei făcute lumii, ca într-un confesional public. Demne de relevat sunt discreţia, echilibrul în genere bine stăpânit al unei trăiri ce nu se sfieşte de sine. Muzicalitatea pusă în surdină a versurilor încearcă a da glas unei nostalgii, stare aparent inepuizabilă, sub semnul căreia se află întreagă această producţie.”

(Gheorghe Grigurcu)