Hanna Bota, redactor la revista „Viața Românească”, este licențiată în teologie și în filologie, absolventă a unui master în etnologie la Universitatea din București, doctor în antropologie culturală la Universitatea de Vest din Timișoara. Volume de poezie: Candidați pentru ploaia târzie (1994), Dincolo de sine (1997), Ultimele poeme închipuite ale lui VV în transcriere imaginară de… (2003), Elogiul pietrei (2004), Jurnalul unui nabi (2007), Don’t play with the snakes, (2008, antologie de poezie tradusă în engleză, lansată la Calcutta, India), Poeme pentru Yerutonga (2010), Omul și piatra (2013), Poeme hindice (2013), Imperfecțiunea perfectă, poeme în dialog cu sculptura lui Peter Jecza (2018) tradusă și editată în turcă: Kusursuz kusur (Istanbul, 2019), 33+3. poemele copilăriei (2020). Apare în antologii traduse în engleză, franceză, maghiară, slovacă, slovenă, cehă, turcă, spaniolă, coreeană. Volume de proză: Tabla de şah (2006), Maria din Magdala (2007 și în 2010, Ravenna, Italia, sub titlul Maria di Magdala), Cronicile memoriei (2010), Ultimul canibal. Jurnal de antropolog, (2012, Cartea Românească, ediția a doua Polirom, 2015), Dansând pe Gange (2013), Când în fiecare zi e joi, roman distopic (2016). Trei femei, cu mine, patru (Cartea Românească, 2023). Este membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Gellu Dorian s-a născut la 13 octombrie 1953, în Botoşani. Poet, prozator, dramaturg, eseist. Debut literar în revista „România literară”, în 1972. Publică poezie în două antologii în urma unor concursuri la editurile Eminescu (1974) şi Albatros (1982). Volume de versuri publicate: Poeme introductive, 1986; Elegiile după Rilke, 1993; În căutarea poemului pierdut, 1996; Poeme golăneşti, 1997; Infernul migrator, 1997; Poesia mirabilis, 2000; Singur în faţa lui Dumnezeu, 2001, Un poet la New York, 2002; Cafeneaua Kafka, 2003; Elegiile de la Dorweiler, 2008; Alungînd tristeţea, ca Paganini, 2009; Poetul, 2010; Zece poeme exemplare din Tîrgul în care, cică, nu se întîmplă nimic, 2011; Cartea singurătăţilor, 2012; Şaizeci de pahare la o masă, 2013; Ierurgiile, 2014; Închizi fereastra. Şi zbori!, 2015; O sută de maeştri şi un discipol, 2015, Calea de urmat, 2017; Cealaltă viaţă, 2018; Gramote, 2019; La locul meu, 2022; El sau Ieşirea din ramă, 2023. Antologii de autor: În absenţa iubirii, 1996; Eranos – scene din viaţa şi opera Poesiei, 2003; Cartea tăcută, 2004; Criză şi melancolie, 2011; Abatorul umbrelor, 2011.

Roman

Cătălin Negoiță este un singuratic în geografia adaptată a literelor pe care și-o asumă. Versul său, de natură ontogonică, aduce în prim plan spații existențiale ușor depistabile. Singularitatea vieții este reflectată în versuri de o mare gingășie, care invită cititorul la meditație. Apariția acestui volum, unic în felul său, e o sărbătoare nu numai pentru autor, ci și pentru cititorii avizați. Credem că, prin ivirea la orizontul liric, creația lui Cătălin Negoiță, un elegiac împătimit, va lumina spații noi în lungul grădinilor albe ale poeziei. Asistăm, așadar, la o onomastică a sentimentelor lirice pe care ni le propune autorul acestei cărți. Debutând editorial cu volumul de versuri Imperfect, orașul nostru câștigă un scriitor valoros.

Viorel Dinescu

Corneliu-Victor Drăghici s-a născut la 29 aprilie 1967, în comuna Amărăști, județul Vâlcea. În 1993 a absolvit Academia de Poliție „Alexandru-Ioan Cuza”. Are o licență în drept, alta în sociologie-psihologie, studii postuniversitare în domeniile Jurnalism și Psihopedagogie, și de master în Management. A lucrat ca ofițer în Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Afacerilor Interne, fiind redactor și realizator de emisiuni de televiziune, radio, autor a sute de articole în presă, scenarist și regizor de filme documentare. A debutat literar în perioada studenției, la începutul anului 1992, cu nuvela Crimă din amor, cu care a câștigat premiul al II- lea la concursul de proză polițistă organizat de Revista Calypso, într o companie de reputați practicieni ai genului: Iosif Vianu, Nicolae Rotaru, George Apostoaia, Ion Țîrlea. A publicat proză în revistele Pentru Patrie, Porțile Nordului, Destine Literare (Canada) ș.a. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și al Asociației Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România.

Voci feminine în critica de teatru a secolului XX

MIRUNA RUNCAN este scriitor și critic de teatru, profesor la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universității Babeș-Bolyai. Este membru al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru și al Federației Internaționale a Cercetătorilor Teatrali. A publicat în volum, ca autor unic (selectiv): Introducere în Etica şi legislația presei (Grupul editorial All, 1997), A patra putere. Legislație şi etică pentru jurnaliști (Editura Dacia, Cluj, 2001), Modelul Teatral Românesc (Unitext, București, 2001), Teatralizarea şi Reteatralizarea în Romania. 1920 1960 (Eikon, Cluj, 2003), Pentru o semiotică a spectacolului teatral (Editura Dacia, Cluj, 2005), Fotoliul scepticului spectator (Unitext, București, 2007), Habarnam în orașul teatrului. Universul spectacolelor lui Alexandru Dabija (Limes, Cluj, 2010), Bunjee-Jumping (Limes, Cluj, 2010) Actori care ard fără rest (Cheiron/Fundația Camil Petrescu, 2011), Signore misterioso. O anatomie a spectatorului (Unitext, 2011), Critica de teatru: Încotro? (Presa Universitara Clujeana, 2015), Odeon 70 (OscarPrint, București, 2016), Club 70. Retro (Cartea Românească, 2017), Teatru în diorame. Discursul criticii de teatru în comunism, vol. 1-3 (Editura Tracus Arte, 2019-2021), Atelier de restaurări teatrale. Studii de reconstrucție critică și retorică a spectacolului 1990-2000 (Editura Tracus Arte, 2022).