Descriere

Sub povara barocă a feluritelor anxietăţi din categoria acelora cu care nu se poate negocia, poetul contestă „zarurile măsluite” ale raţiunii prometeice şi, implicit, mentalitatea omului modern în ipostaza sa de copie rea a lui Prometeu, dacă acceptăm distincţia platoniciană dintre „copiile bune şi cele rele”. În principiu, viziunile „profetice” ale lui Al. Philippide, viziuni ce se circumscriu aşa-numitei paradigme a negativităţii,  se desfăşoară sub semnul înţelesului – cu o nouă poleială simbolică – al sintagmei „Ecce hommo!„