La intersecția dintre geocritică
și geopolitică, ambiționând să execute cât mai
minuțioase hărți de geografie literară, cartea
Corinei Ciocârlie este într-adevăr o istorie, nu
numai bogat ilustrată (în condiții grafice deosebite
oferite de editură), ci și densă în toate capitolele
sale, care poartă titluri și subtitluri sugestive:
Terminus paradis. Hoteluri, hanuri, ospătării, Mutații
demografice, Peugeot versus Bugatti, Scene de viață
galantă, Machetistul șef al orașului, Gara de Nord.
Plecări și sosiri, Repaosul dominical, Viața la țară.
Moșieri și moșierese ori Bucureștiul ca Eldorado.
Provinciali din toate colțurile, uniți-vă! Citisem anterior,
în paginile României literare, o parte din
aceste contribuții, numai că, acum, perspectiva
de ansamblu se conturează bine, ca și modul
autoarei de a-și urmări tematica în toate elementele,
aspectele și „pliurile” ei. În fiecare capitol (cu
excepția ultimului, intitulat Post scriptum. Sindromul
periferiei și care e mai degrabă eseistic), ea operează
la vedere, sub ochii cititorului, câte o incursiune
în acele cărți ce conțin, ca să spun așa, fondul
tematic principal – fie că suntem „pe drumuri de
munte” sau simțim „briza mării”, vedem „cerul
deasupra Bucureștiului” sau ne aflăm „dincolo de
Chitila”. De fiecare dată, Corina Ciocârlie pornește
și repornește discuția pe baza unor cărți citite și
recitite din literatura română (lista lor e dată la
sfârșit) și a unei bibliografii românești și străine
pe care o utilizează și o citează. Cartea se citește
cu delicii (și datorită stilului autoarei), dar și cu
înțelegerea faptului că scrierea unor asemenea
capitole a presupus un efort documentar susținut.
Pe scurt, în timp ce alți „cercetători” bat câmpii
cu grație, refugiindu-se în propriul stil, Corina
Ciocârlie a lucrat sistematic.

Daniel Cristea-Enache, România literară (nr. 37-38, 2021)