Descriere

De-a lungul anilor şi al lecturilor, ajunsesem (era oare o blasfemie?) să mi-L închipui pe Dumnezeu Însuşi sub forma unei Biblioteci fără început şi fără sfârşit – ea însăși un fel de carte sferică infinită, cu centrul peste tot şi circumferinţa nicăieri, cum zic misticii, invizibilă dar reală, mai bine zis hiper-reală, în a cărei virtualitate ar fi existat toate cuvintele tuturor limbilor posibile, toate textele vreodată concepute sau conceptibile, întreţesute într-un hipertext infinit şi transcendent, identic cu Logosul Însuşi. Şi nu doar toate cuvintele, ci şi toate semnele tuturor limbajelor posibile s-ar fi aflat „acolo”, suspendate în acel hiperspaţiu extramundan, vibrând ca nişte noduri sau vârtejuri de semnificaţii interconectate cu toate celelalte într-o intertextualitate nelimitată, generând şi conţinând lucrurile lumii ca nişte raţiuni divine.

Andrei Dîrlău