Cehov a reușit să transmită o impresie de frumusețe artistică care o depășește cu mult pe cea a multor scriitori care credeau că știu ce înseamnă o proză bogată și frumoasă. A făcut-o păstrându-și toate cuvintele în aceeași lumină slabă și exact în aceeași nuanță de gri, o nuanță între culoarea unui gard vechi și cea a unui nor jos. Varietatea stărilor sale de spirit, licărirea umorului său fermecător, economia profund artistică a caracterizării, detaliile vii și estomparea vieții umane – toate trăsăturile cehoviene specifice – sunt amplificate prin faptul că sunt învăluite și înconjurate de o vagă neclaritate verbală irizată.

Vladimir Nabokov