de Cătălina Florina Florescu

„Pe cât mi-este de drag să vorbesc despre piesele mele de teatru, pe atât de mult vreau să le ofer oamenilor pe scenă. Textul este doar începutul aventurii descoperirii unor personaje care, după ce ani de zile au fost în mine ca dorință, într-o bună zi au prins curaj să călătorească către destinații pline de mister.” (Cătălina Florina Florescu, DLITE)

http://blog.goethe.de/dlite/archives/597-Trupul-are-o-poveste-care-se-termin.html

„Cred că uneori cădem pradă unui fel facil de rană, una superficială, vrem să ne ascundem în fața acestei lamentări că ne doare, dar cuvintele trebuie respectate și folosite ca atare. Dacă nu știm să vorbim despre ce simțim, bine sau rău, atunci de ce ne mai obosim să deschidem gura sau să scriem? Dimpotrivă, trebuie să lăsăm rănile astea de suprafață să dispară și să vorbim deschis, din interior. Iar teatrul lasă inhibițiile să fie subiect de salon, amintiri prăfuite ale altui secol. ” (Cătălina Florina Florescu, blog Cărturești)

https://blog.carturesti.ro/catalina-florina-florescu-cuvintele-trebuie-respectate-si-folosite-ca-atare/

„Scriu pentru că sunt două tipuri de tăcere: cea a prostiei și fricii, pe de o parte, și cea strategică, pe de alta. Pe prima o combat activ în postările de pe social media, în ce vorbesc cu studenții mei, pe a doua prin ce scriu. Nu sunt atrasă de bunurile materiale, nu mă obsedează ultima colecție Gucci sau să am o casă mare, îmi păstrez banii ca să călătoresc și să văd cum iubesc, vorbesc, trăiesc, mor alții – ce e viața pentru ei. Toate astea mă inspiră și lor li se adaugă poveștile celor dezavantajați social și politic, la margine, pentru că am fost pe muchie în viață și am contemplat hăul din fața mea. Este înfricoșător, te poate doborî. În momentele grele, atunci când nu știam cum se declină durerea, doar o simțeam cum îmi acoperă corpul și mintea de parcă o forță mă împingea în apă tot mai mult, două melodii îmi răsunau în minte: aria „Nessun dorma” din opera Turadot de Puccini și melodia „Non, je ne regrette rien” a lui Edith Piaf. Morala e izbitor de simplă: dacă ai norocul să nu cazi în prăpastie, fă-l și pe celălalt să nu cadă.” (Cătălina Florina Florescu, Bookaholic.ro)

https://www.bookaholic.ro/catalina-florina-florescu-nu-stiu-cine-as-fi-devenit-daca-as-fi-ramas-in-tara-interviu.html