Dumitru Păcuraru a publicat recent volumul Măcelăria și alte poeme, Editura Tracus Arte, care se deschide cu o imagine a unui lung ocol prin Germania, „prin pădurile lupilor cenușii”, moment în care „Deutsche Welle anunță că a murit poetul Petre Stoica”. Axele istorice și temporale își modifică pentru un timp sensul, ne poartă înapoi, „sfinții ascultă Wagner Walkiria, Rienzi. Riens. Riens”. 

„Când vorbești despre poezie, de fapt, nu știi despre ce vorbești. Când scrii, când scrii poezie, nu știi despre ce scrii, în sensul că nu știi ce edificiu vor construi cuvintele pe care doar aparent le controlezi. Poezia, poezia în sine, este o călătorie a cuvintelor. Cred că asta am vrut să scriu în poemul despre moartea lui Petre Stoica. Sau poate că este un poem despre Germania, despre lupii ei, despre autostrăzile ei reci. Sau poate că pur și simplu „Deutsche Wele anunță că a murit poetul Petre Stoica” este o reacție nervoasă la GPS-ul Volkswagenului care s-a defectat pe o autostradă impersonală din Germania, deși era nou. De fapt nu mergeam undeva anume. Pur și simplu hoinăream. Așa se face că nici nu mi-a păsat dacă stând într-o cafenea eram în Berlin sau în Frankfurt. Contează de unde pleci, nu unde ajungi. Pentru că la întoarcere nu trebuie să te rătăcești. Ce mă făceam dacă la întoarcere mi se defecta GPS-ul și în loc să ajung în România ajungeam în Danemarca?

Cred că primul ciclu din Măcelăria și alte poeme, intitulat cam turistic Câteva destinații poetice cuprinde poeme despre rătăcire, despre sensul și nonsensul destinațiilor pe care ni le alegem sau ne aleg ele pe noi. Dacă Ion Mureșan a scris Poemul care nu poate fi înțeles, eu mă tot pregătesc să scriu Poemul pe care l-aș scrie altfel. Acum, aș scrie altfel majoritatea poemelor din Măcelăria și alte poeme.” (Dumitru Păcuraru)