Poemul săptămânii: din volumul de poezie „Copilul cu piele de iarnă”, de Rodica Draghincescu, Editura Tracus Arte
| septembrie 3, 2020
Banchetul funerar UD
A înfipt în grădină şapte scaune.
A trântit pe scaune şapte babe.
Cu un ochi se rugau la doamne-doamne cu celălalt îi
supravegheau pe țigănuşii care cerşeau. Le-a aleluit şi le-a
pomenit pentru când vor fi încolțit (le-a promis anastasiul
de rigoare şnițel tort doboş şi semințe cățărătoare care să
le ducă numele la cer).
Pentru îmbăierea finală le-a aranjat părul cu formol. În
buzunare le-a îndesat cozi de păun.
Bunica a turnat filmul ăsta repetir cu mătuşile de pe
stradă până a devenit adevărat.
A lipit pe scaune şapte babe cu clei.
Le-a plivit locul de sub picioare ca să li se vadă mai bine
ghetele cu catarame. Dormeau de toropeală. Uța le păzea
nu care cumva să treacă doamne-doamne şi să nu îl vadă
la timp.
_
Când te-ai impus în limbi de circulație universală, nu mai stărui și într-una înțeleasă – mai ales în poezie – numai de vorbitorii ei nativi. Că nu acesta era cazul o dovedește faptul că, încheindu-se criza, Rodica Draghincescu, autoare de poezie inconfundabilă și în limba franceză, a revenit la română. A făcut-o scriind, nu mai puțin admirabil, volumul Fraht și adăugându-i acum acest nou volum. Pe mine m-a impresionat, cititorul va aprecia. Găsesc că poeta e mereu ea însăși. Că are o voce distinctă în ansamblul poeziei românești. Livius Ciocârlie
Rodica Draghincescu (n. 1962, Buziaș, județul Timiș) este o poetă, prozatoare, eseistă și traducătoare stabilită în Franța. După încheierea studiilor de filologie la Universitatea de Vest din Timișoara și publicarea unor volume de poezie importante, care au reliefat prezența femininului în literatura generației ’90, precum Fiecare avem sub pat niște fotografii de care ne este rușine (1995), Obiect de lux ascuțit pe ambele părți (1997), Ah! (1998) și EU-genía (2000), Rodica Draghincescu devine scriitoare de limbă franceză. Îi apar în Franța volume de poezie (La poussière du soir, 2001; La lune n’est pas un simple mouchoir, 2003; Ra(ts), 2012; Rienne, 2015), romane, eseuri și interviuri cu personalități ale literaturii europene, reunite în Entretiens avec Rodica Draghincescu (2004). A fondat în 2010 revista Levure littéraire și a funcționat ca liant între mai multe culturi, traducând poeți polonezi, luxemburghezi, belgieni, italieni și francezi. În 2017 apare volumul de poezie tradus în germană, din franceză, de Christina Gumz, Du bist ich. Töte mich, Gedichte, Klak Verlag, Berlin. Tot în 2017 e publicat romanul tradus din română de Eva Ruth Wemme, Zâna dracilor, cu titlul Die Fee der Teufel, Klak Verlag, Berlin, cu o copertă semnată de Floarea Tuţuianu. În 2018 publică volumul de poezie FRAHT, Casa de Editură Max Blecher. Cel mai recent volum: L’adversaire de soie et de cendres, poezie, éditions Caractères, Paris 2019.
