Relația fiică-mamă-bunică este axa în jurul căreia se construiește întreaga carte: trei femei campioane la tăceri, care nu-și vorbesc și care par fiecare să ascundă un secret teribil. Eliza își asumă misiunea de a descoperi ce le-a făcut pe mama și pe bunica sa să se izoleze fiecare cât mai departe una de cealaltă.

„Folosești timpul ca pe taxiul tău personal” spune la un moment dat unul dintre personajele cărții și exact asta face Maia Levantini în Cine te uită. Călătorim nu doar în timp, ci și în spațiu, iar pe parcursul poveștii avem parte de mai multe apariții surpriză: toți scriitorii de care s-a îndrăgostit Eliza în adolescență și în tinerețe vin să o consoleze și să o ajute să se adapteze la noua sa viață, de orfană. Esenin, Dostoievski, Marguerite Yourcenar și personajul său Zeno, poeta Mariana Marin, scriitorul polonez de avangardă Bruno Schultz, apoi Jorge Luis Borges, Fernando Pessoa și neegalatul și neegalabilul Jose Saramago se prind cu toții într-o călătorie pe mai multe meridiane și pe mai multe paliere temporale.

Maia Levantini ne conduce în România legionară a anului 1938, în Rusia sovietică, la Tel Aviv, dar și în Lisabona însorită și fermecătoare, ca să ne bem cafeaua cu Pessoa și Saramago, în timp ce medităm cu privire la deșertăciunea vieții și la inevitabilele ei inegalități. Doina Borgovan

Citiți cronica completă aici: http://www.radiocluj.ro/2021/11/21/ce-mai-citim-cine-te-iubeste-nu-te-uita-ci-te-povesteste/