Prin ce se deosebește acest roman de celelalte cărți care vă poartă semnătura?

Îndrăznesc să sper că este mai complex decât cele anterioare și am reușit să fac, prin el, dovada unei experiențe acumulate în timp, în această minunată aventură care este scrierea unei cărți.

Dar asemănări? Care este firul roșu care le leagă?

Cred că mi-a plăcut întotdeauna să privesc dincolo de realitatea evidentă. Să aflu sensurile ascunse, adevăratele motivații din spatele întâmplărilor vieții. Știu că oamenii ascund adevărul despre ei din rațiuni ce țin mult de conjunctura economică, socială, normele morale și religioase ale societății în care trăiesc. De cele mai multe ori, ființa umană nu se poate adapta la toate acestea și prin urmare, nefiind perfectă se teme de judecata celorlalți și are tendința de a se ascunde în spatele unei măști, pentru a se proteja de judecata celorlalți și, în final de durerea pe care aceste judecăți i-ar produce-o. Din păcate, de cele mai multe ori măștile ni se lipesc de față și nu mai pot fi înlăturate. Dar, e de înțeles că scriitorilor le place să le dezlipească, măcar la un colț, nu-i așa?

Articolul complet:

https://www.zilesinopti.ro/articole/35457/interviu-cu-scriitoarea-lucia-ovezea-de-cand-am-descoperit-o-lectura-a-devenit-prietena-mea-cea-mai-fidela

LUCIA OVEZEA a completat rigoarea profesiei de inginer cu o mare iubire pentru carte, schimbându-și destinul și alegând să coordoneze, timp de peste 20 de ani, Editura VOX. S-a implicat în proiecte și programe care să susțină și să promoveze cultura, conducând, între altele, Festivalul Carte și Arte (2005-2012), campania de promovare a lecturii România citește! (2013-2014). A publicat romanele: Patru femei (Editura Cărțile Tango, 2009), La braț cu ursul (Editura Tracus Arte, 2013).