Cum ți-ai dori să fie receptat debutul tău în volum? Care sunt marile tale speranțe/ micile tale anxietăți legate de el?

Cel mai bine e să nu ai așteptări sau cum se zice? O să spun aici ce mi-a transmis editorul meu, Teodor Dună, înainte de a trimite cartea la tipografie — să miște și să țină de cald cât mai multor oameni. Marile speranțe pentru mine și pentru volum ar fi să îl continui, adică să nu mă opresc aici, să nu-l las să rămână ca o fată bătrână nemăritată, cum era la Dickens, singur într-o cameră veche. Și asta cred că și-ar fi dorit și Alexandru Mușina, dacă ar fi fost aici, să-mi continui munca și să continui să învăț să scriu poezie.

Singura anxietate ar fi să nu mă trezesc peste niște ani și să-l reneg.

Citiți interviul complet aici:

https://poeticstand.com/2021/12/15/ioana-zenaida-rotariu-cei-cinci-ani-de-mutenie/

cei mai buni înotători se îneacă
nimic din ceea ce spun nu-ți e străin doar alegi
să ignori consecințele pe termen lung tu
trăiești aici și orice zi e un nou an în care poți
greși sau învăța că totul e trecător și totul
stă pe loc în timp ce tu înoți ca un pește în
acvariu crezând că ai străbătut oceanul ți-ai dori
să ții pe cineva de mână sau trei valeți care să-ți
ordoneze garderoba ambele nu pot exista
uităm foarte des și asta e foarte bine putem
locui împreună atâta timp cât suntem vulnerabili
și curgem imponderabil între emoții dacă alegi să
nu îți mai planifici eșecul
în lumea noastră singurele mituri locale rămân
politica și noaptea de sf andrei