Poeta ne oferă, generoasă, reverii, tapiserii, feerii, broderii cu filigran gracil și imprimare elegantă parabolizând interogații grave dar bemolizate, desene uneori exotice trădând un idealism care cultivă voința de purificare prin poezie și dorința de aprofundare revelatoare: „Politicoși, deși sătui de uscăciunea vorbelor/ dezvăluite-ntre nisipuri, vom asculta în continuare/ povestașul. Noi, totuși, stropii calzi,/ 79 afunzi îi jinduim, seva din grâne și din pajiști,/ gata să urce spre-a-nsufleți deșertul./ E noapte-acum și caravana de somn se pregătește./ Nor de hârtie, subțiat prin spuneri, e povestirea,/ un fulger îl va arde. Pe cerul negru-nscrise/ vor dăinui doar rădăcinile dense și pure./ Spre corturi ne retragem, în ploaia stelelor curate.” (Rădăcini) Ioan Moldovan

Cronica literară: https://revistafamilia.ro/?p=3725