În final un stil cuceritor ce devoalează caracterul auctorial puternic, ancorat într‑o realitate uşor onirică, uşor fantasmatică, dar mereu decodabilă în articulaţiile ei referenţiale. Însă, mai presus de toate, simţim vibraţia unui talent incontestabil şi a unui umanism ce scapă mai mereu din ispitirile patetismului, elemente ce contează în retorta criticului, până la urmă, mai mult decât toate celelalte aspecte luate în devălmăşie.

Ca latinist, m‑au bucurat numeroasele trimiteri clasiciste şi aluziile etimologice referitoare la numeroşi termeni culturali şi civilizatorii, semnalând nu doar măiestrie, pricepere, exerciţiu ci şi buna adaptare la obiect, mai ales în cel de‑al patrulea volet al constructului poetic, intitulat sugestiv O Iliada, în rezumat, din care putem reţine Drumul:

„Tomurile foşnesc în lume./ Este un dialog dintre frig şi neant./ Urcă, tot urcă în beznă,// Undeva, în lupta/ De la Potideea.// Un straşnic Socrate,/ Timid şi subţire.// O Iliada, în rezumat.// Înaintează.// E toamnă.// Astrele sunt descumpănite. Drumul este acelaşi”.

Claudiu T. Arieşan

Citiți cronica completă aici:

http://www.uniuneascriitorilorarad.ro/ARCA/2022/1_2022/22_lecturi_ariesan_1_2022.html

http://www.uniuneascriitorilorarad.ro/pdf/arca_1_2022.pdf