Firește că poate unii s-ar întreba ce se poate spune despre acest volum din punct de vedere strict literar. Unii ar putea acuza lipsa desăvârșită a metaforei. Dar eu vin și întreb: mai este loc de metaforă când realitatea se cere spusă fără menajamente? Mai este loc de figuri de stil, când poezia se scrie aproape cu sânge? În orice caz, cu nervii întinși la maximum?

În altă ordine de idei, este cât se poate de clar că Emilian Pal și-a asumat pe deplin aceste „critici” atunci când a ales să se confeseze în versuri cu toată sinceritatea de care mai poate fi capabil un om ce a trecut prin infernul rasismului și al urii gratuite. De bună seamă că avem de a face cu un volum de poezie terapeutică, scris pentru a vindeca niște răni greu de închis. Ba mai mult decât atât, este și un volum-mărturie, care vorbește nu doar despre o experiență personală, ci despre un flagel impersonal, și ca atare irațional, care există cel puțin în Olanda, fie că ne place sau nu să acceptăm asta. Pentru că este cât se poate de clar că injuria kurva rumunski go home, nu îi era adresată doar lui Emilian Pal, poetul devenit pentru scurtă vreme un număr de înregistrare într-un depozit sau fabrică din Olanda, ci tuturor românilor. De ce? Cine știe? Cum se poate lupta împotriva acestei uri? Greu de spus. E suficient că știm despre ea? Cu siguranță nu. Ajută la ceva volumul lui Emilian Pal? Să sperăm că da. Că cel puțin românii care îl vor citi vor ști la ce anume se înhamă atunci când se vor gândi să emigreze pentru un motiv sau altul în Țara libertății absolute, fostă a lalelelor.

Romeo Aurelian Ilie

Citiți cronica aici: https://citestema.ro/cand-dumnezeu-muncea-in-fabrica-in-olanda-despre-kurva-rumunski-go-home-de-emilian-pal/