Multe dintre afirmațiile de atunci ale lui Paul Cernat sînt valabile și în ceea ce privește cel mai recent volum de versuri al Gabrielei Toma, Crivacul (Editura Tracus Arte, 2022). Crivacul este (pentru cine nu știe) un instrument rudimentar folosit pentru aducerea la suprafață a bulgărilor de sare dintr-o salină; poeta îi conferă conotații simbolice, făcîndu-l să devină o metaforă a poeziei concepute ca instrument de sondare a zonelor întunecate ale inconștientului și ale eredității: „crivacul coboară odată pe an/ în mintea tatălui,/ crivacul te poartă de la cîrciumă spre casă/ cînd el își pune hainele cele bune/ se așază în camera din față/ și crede că va muri. // uneori spune: roata a fost inventată pentru joc,/ nu pentru carul ologului!/ crivacul te rotește și te doboară… // copiii se aud din/ sămînța sărată a tatălui, din burta sărată mamei,/ ascultă furia tatălui care spune/ sarea să nu lipsească din casă!/ tatăl știe șase limbi/ noi îl ascultăm și deșirăm treptat hainele sărate,/ țesute cu ghergheful roșu-alb, roșu-roșu. // tatăl ne dezgroapă/ cu mîinile albe de frig,/ ne așază în cutii mai mici./ și atunci anotimpurile se schimbă. // crivacul coboară o dată pe an/ și transformă totul în sare. // o tăietură în palmă prelungește puțin linia vieții,/ dar tu nu crezi“ (urcușul). Recursul la inconștient, de unde poeta extrage minerale pline de stranietate, ne trimite cu gîndul la metodele suprarealismului, doar că ea nu scrie (așa cum face, de exemplu, Nora Iuga) dicteuri, ci construiește colaje imagistice neobișnuite sau operează rupturi semantice, care sînt aproape întotdeauna generatoare de tensiune lirică: „te pregătești să pleci iar din orașul acesta/ și, ca de obicei, plouă,/ felinarele îți luminează drumul/ pînă la trenul cu meșteri de colivii/ și ghicitori în cafea./ soldații cedează primul rînd/ pentru majoretele președintelui Americii,/ un înțelept chinez bate la ușa ta în fiecare dimineață/ și îți dă cîte un sfat bun,/ tu umbli desculță pînă îi găsești sensul/ sfaturile se adună într-o carte pe care o știi pe dinafară. // tata spune că și-a pierdut vederea azi:/ pentru mine, toate lucrurile au devenit dintr-o dată/ mult mai intense“ (scrisoare de dragoste III).

Puteți citi articolul complet aici :

Între suprarealism și decadentism

Articol de Octavian Soviany

VOLUMUL ESTE DISPONIBIL AICI :