„Camera de studiu”, romanul de debut al lui Martin Kumamoto (Tracus Arte, 2024), are moto din Henry Miller și începe ca-n Henry Miller, cu un act sexual în urma căruia fata are un orgasm multiplu, iar băiatul – unul lingvistic, analizat amănunțit, pe mai multe paliere științifice, în mai multe limbi. Acțiunea are loc într-un love hotel din Japonia în care lingvistul nostru experimentează perversiunile BDSM cu Sakura, în timp ce soțul ei, Taiichiro, „se masturba pe canapea delectîndu-se văzînd cum soția sa se simțea bine”. Un început care nu are cum să nu te intrige, să nu-ți trezească interesul. Analizele lingvistice sînt delicioase așa, împletite cu acțiunea care le-a provocat („- Iku iku iku! țipă Sakura și corpul ei intră în convulsiile care însoțeau orgasmul și cu care începusem să mă obișnuiesc. / Lingvistul din mine nu-și putu opri o înșiruire de considerații aproape filosofice. Iku iku iku! s-ar fi tradus în engleză I’m coming, I’m coming, I’m coming! Sau în română cu Vin, vin, vin! Problema era că iku în japoneză însemna a merge, a se duce, iar nu a veni. Era o treabă serioasă aici legată de diferența de conceptualizare a spațiului și direcției în limba japoneză față de limbile europene. Japonezii „mergeau”, iar eu „veneam”. Wittgenstein, Saussure, Jakobson și alte nume de la cursurile de lingvistică pe care le uitasem între timp lătrau ca niște cățele în călduri. Varianta englezească o auzisem de mai multe ori în filmele porno cu care mă mai delectam în după-amiezi de singurătate. Dar niciuna dintre fostele mele iubite românce și nici eu nu spusesem vreodată în timpul actului că „vin”. Unde să vin? Era a treia oară cînd veneam în hotelul Benkyo heya – „Camera de studiu”. Benkyo devenise și safety word-ul nostru în timpul perversiunilor SM pe care le experimentam. Benkyo însemna „studiu” în japoneză, și noi studiam pe îndelete”).

…

Antidepresive, somnifere și prezervative