mareea s-a făcut înaltă. sunt absolut sigur
că pe tărmul acesta
este ultimul spectacol al lumii.
nimeni nu plânge.
fiecare își îngroapă pisica muribundă.
din bucătărie se aude un radio prost.
un sunet metalic se propagă
întâi în aer, apoi în vid.
[…] oamenii au trupurile ca niște țigări uriașe.

r.,
la cel mai mic sunet, câinii rup lanțurile.
la cea mai mică atingere,
irisul meu își pierde culoarea în beznă.
sumtem bine.

r.,
atât timp cât
mașinile roșii continuă să ne pompeze sângele.