la capătul meu de lume sunetele au încetat
o perioadă
oamenii au început să citească
și să creadă că literatura va salva universul
dar ne era foame și nimeni nu voia să muncească
fructele putrezeau pe crengi
cartofii în pământ
într-o zi am încercat să sap atât de mult
încât am dat de soarele din interior
el era ghemuit ca o cârtiță
care s-a rătăcit în câmp liber
încă nu își rotise razele
și toate florile crescuseră de-a-ndoaselea

niciodată nu mi-au plăcut sunetele prea puternice
când încă era pace, mă baricadam în camere antifonice
acum m-au trimis în miezul pământului
unde se mai aud doar bătăi asincrone
e ceva în neregulă cu mine

cine se dezbracă până la oase în liniște