Traducere din limba persană de Gheorghe Iorga

În ciuda a ceea ce ne oferă sursele documentare după mai bine de 700 de ani de la moartea scriitorului – numeroase lacune biografice, incoerențe ce țin de o cronologie fie și minimală, perceperi greșite ale unor detalii cu rol în interpretarea operei, neputința funciară, istorică de a stabili un raport corect între realitate și imaginar etc. –, putem totuși deduce ori intui, bazându-ne și pe unele date sigure, că Sa’di și-a programat, încă de foarte tânăr, viața atât în privința căilor de parcurs, cât și a țintelor superioare de atins. Suntem aproape convinși că Sa’di și-a planificat drumurile importante ale existenței cu scopul unic de a construi o sinteză filozofico morală, cu rădăcini sigure în ideile identitare ale epocii, în comportamentul omului medieval oriental (în sens larg), în mentalitățile sociale ale unei lumi care și-a făcut din tâlc un mod de a fi și, desigur, în idealul unei înțelepciuni terapeutice. Viața în oglinda operei – un clasicism sui generis. Urmând aceeași intuiție, Sa’di a fost convins că s-a născut și a trăit ca să lase omenirii un mesaj, o urmă scrisă, care să conteze în ameliorarea condiției acesteia. A ales să transmită mesajul în formele diverse ale literaturii, cea mai bună expresie a conservării umanului și a avatarurilor sale.

Gheorghe Iorga