Traducere de Dinu Flămând

Víctor Rodríguez Núñez (Havana, Cuba, 1955) este poet, eseist, traducător, jurnalist și profesor. A publicat optsprezece cărți de poezie, aproape toate premiate și republicate, între care cele mai recente fiind: decolare (Premiul Fundației Loewe, 2016), caietul șobolanului mosc (2017), imediat [sau picătura de sânge la nivel] (2018), luna potrivit lui masao vicente (2021) și eratica (2023). Cărți sau antologii ale operei sale au apărut în douăsprezece țări de limbă spaniolă și în traducere în germană, arabă, bengaleză, chineză, coreeană, franceză, ebraică, engleză, italiană, macedoneană, olandeză, portugheză, sârbă, suedeză, turcă și vietnameză. Și-a citit poeziile la evenimente literare din peste cincizeci de țări, între care și România. În anii 1980 a fost redactor și redactor-șef al influentei reviste culturale cubaneze Caimanul bărbos, unde a publicat numeroase texte despre poezie și cinema. O selecție a interviurilor sale cu poeți hispanici se găsește în cartea Poezia e bună la toate cele (2008 și 2023). A compilat trei antologii care i-au definit generația, precum și Poezia secolului XX în Cuba (2011). A tradus poezie atât din engleză în spaniolă (Mark Strand, C.D. Wright, John Kinsella), cât și din spaniolă în engleză (Juan Gelman, Antonio Gamoneda, José Emilio Pacheco). Doctor în literaturi hispanice în Texas la Universitatea din Austin, este profesor emerit de specialitate la Kenyon College, Statele Unite. Pentru mai multe informații, accesați: www victorrodrigueznunez.com

Traducere de Dumitru Țepeneag

Frédéric Boyer este scriitor, traducător, editor. În 2001, la Bayard, el a condus lucrările pentru Noua traducere a Bibliei, care a reunit exegeți și numeroși cercetători (Olivier Cadiot, Jean Echenoz, Florence Delay, Emmanuel Carrère etc.). A publicat la Bayard, în 2016, cu designerul Serge Bloch, Biblie. Les récits fondateurs, iar, în 2020, Jésus, l’histoire d’une parole.

Poetă, prozatoare, eseistă, autoare de piese de teatru și scenarii de film, Carmen Firan deține Premiul I la Poezie pe America de Nord acordat de prestigioasa revistă New York Review of Books, 1998. Între 1990 și 1997 este secretar executiv la Fundația Culturală Română, apoi, până în 2001, director de programe la Institutul Cultural Român din New York. Se stabilește în Statele Unite și devine director de dezvoltare la Fundația Pro Patrimonio, dedicată restaurării patrimoniului cultural românesc. Publică zeci de volume de poezii și proză în România și SUA, este membră a Societății Poeților Americani și a PEN Clubului din New York.

Traducere din limba persană de Gheorghe Iorga

În ciuda a ceea ce ne oferă sursele documentare după mai bine de 700 de ani de la moartea scriitorului – numeroase lacune biografice, incoerențe ce țin de o cronologie fie și minimală, perceperi greșite ale unor detalii cu rol în interpretarea operei, neputința funciară, istorică de a stabili un raport corect între realitate și imaginar etc. –, putem totuși deduce ori intui, bazându-ne și pe unele date sigure, că Sa’di și-a programat, încă de foarte tânăr, viața atât în privința căilor de parcurs, cât și a țintelor superioare de atins. Suntem aproape convinși că Sa’di și-a planificat drumurile importante ale existenței cu scopul unic de a construi o sinteză filozofico morală, cu rădăcini sigure în ideile identitare ale epocii, în comportamentul omului medieval oriental (în sens larg), în mentalitățile sociale ale unei lumi care și-a făcut din tâlc un mod de a fi și, desigur, în idealul unei înțelepciuni terapeutice. Viața în oglinda operei – un clasicism sui generis. Urmând aceeași intuiție, Sa’di a fost convins că s-a născut și a trăit ca să lase omenirii un mesaj, o urmă scrisă, care să conteze în ameliorarea condiției acesteia. A ales să transmită mesajul în formele diverse ale literaturii, cea mai bună expresie a conservării umanului și a avatarurilor sale.

Gheorghe Iorga