Cine păzește pânza de păianjen?, de Dagmar Dusil
| martie 26, 2019
„Personajele oglindesc, prin natura lor, numeroase fațete ale omenescului: de la rău la bine, de la compasiune la indiferență, ele pot fi înspăimântătoare, tinere sau bătrâne, sănătoase ori bolnave. Individualitatea fiecărui personaj în parte este marcată de subconștientul colectiv, însă are deschidere spre o viață interioară proprie.
Personajele văzute, ori închipuite din punctul de vedere al copilului țin de un moment întunecat, trăit sub presiunea stalinismului. Era timpul vieții suspendate între două realități. Creșterea și îndoctrinarea se aflau într-o opoziție ireductibilă. Existau două lumi: mica lume privată a cuvintelor nude, adevărate și lumea cea mare, a cuvintelor înveșmântate, dichisite, de care adevărul se ascundea. Destructurarea radicală a societății se reflectă și în comportamentul oamenilor. Concepțiile și principiile de viață sunt aruncate peste bord, se generalizează un comportament dual. Oamenii au fost smulși din lumea lor firească și aruncați într-o lume întoarsă pe dos, lipsită de normalitate, fără siguranță, ceea ce se răsfrânge asupra comportamentului. Oamenii trăiesc sub imperiul unui sentiment difuz de teamă. Ce este drept? Ce e fals? Concepțiile de viață se ciocnesc între ele.” (Dagmar Dusil, DLITE)