E un fel de a spune că suntem invitați să continuăm în imaginația noastră această ultimă parte a călătoriei, prelungim indefinit aventura rătăcirilor noastre, dacă ne identificăm cu Odiseu, acest simbol al tuturor rătăcirilor, care în opinia mea este cea mai complexă întruchipare a neastâmpărului vital și a imposibilității de a te opri, până nu te oprește destinul. Iar prelungirea călătoriei exprimă și metisajului de civilizații, dar și ideea că în intimitatea absolută a sinelui nostru nu putem accepta sfârșitul călătoriei noastre personale. (Dinu Flămând, DLITE)

https://blog.goethe.de/dlite/archives/994-Pmantul-reine-corpul,-piatra-numele,-iar-sufletul-este-al-aerului….html