De la bun început, de când m-am hotărât să fac această nebunie, unul dintre motoarele mele motivaționale a fost unul polemic. Încerc, de decenii, să lămuresc mediul teatral că a face critică de teatru nu e egal DOAR cu a scrie cronici la spectacole. Ducem mai departe, în secolul XXI, aceeași mentalitate păguboasă cu care am traversat tot secolul XX: criticul ar fi un spectator nițel mai informat, care vine și-și spune părerea după cum are el chef. Și gata. Cu corolarul sarcastic al criticului care e, conform lecturilor apocrife din Călinescu, un artist ratat. Cercetarea, în orice dumeniu, are o dimensiune critică accentuată. Un biochimist care descoperă, în zilele noastre, un nou medicament e mânat nu de banii pe care-i primește de la finanțator, ci de supărarea că medicamentul anterior era incomplet, avea efecte secundare, ori era pur și simplu ineficient. (Nona Rapotan în dialog cu Miruna Runcan, BookHub.ro)

https://bookhub.ro/de-cand-m-am-hotarat-sa-fac-aceasta…/