Top 3 recomandări de lectură & scris olograf
| august 4, 2021
Vă recomandăm trei cărți recent apărute la editura Tracus Arte, însoțite de mici fragmente olografe: Râsul Medusei, de Hélène Cixous (traducere și note din lb. franceză: Magda Cârneci); Povestirile lui Horatio – portrete și mărturii ale maeștrilor scenei europene –, de George Banu; O lume spulberată, de Mihnea Rudoiu.
Hamlet îi încredințează lui Horatio, în numele prieteniei lor, sarcina de a-i povesti istoria. George Banu, care a fost apropiat de figurile exemplare ale teatrului modern, se identifică cu Horatio și, martor fidel, schițează portrete intime, restituie esența gândirii „orale” a marilor regizori, propune o hartă personală a scenei europene. În acest caleidoscop afectiv figurează Peter Brook și Jerzy Grotowski, Radu Penciulescu și Eugenio Barba, Antoine Vitez și Patrice Chéreau, Andrei Șerban și Anatoly Vasiliev… Se regăsesc astfel gesturi, mărturii, amintiri ce atestă impactul biografiei și, totodată, revelă secrete artizanale. Ele sunt reunite în aceste pagini plasate sub semnul proximității amicale. Povestirile lui Horatio dezvăluie identitatea secretă a acestor „prinți” ai scenei pe care, de-a lungul mai multor decenii, i-a frecventat George Banu.
Universitar și eseist, George Banu a practicat „critica de proximitate”, situându-se consecvent „aproape de scenă” și „aproape de artiști”. El a publicat un număr important de volume consacrate unor mari regizori moderni ca Peter Brook, Tadeusz Kantor, Antoine Vitez, Krzysztof Warlikowski și de dialoguri cu figuri de referință ale scenei contemporane precum Patrice Chéreau, Luc Bondy, Thomas Ostermeier – texte traduse în numeroase limbi. La festivalurile de la Avignon și Sibiu, a animat ani de-a rândul dezbaterile cu artiști invitați ca Robert Wilson, Krystian Lupa, Peter Stein, Pippo Delbono, Andrei Șerban. El reunește aici portrete și mărturii intime ale acestor creatori pe care i-a însoțit în timp. Povestirile lui Horatio – o panoramă personală a protagoniștilor care au marcat teatrul european. Autor, de asemenea, al unor eseuri reputate apărute la editurile Nemira și Polirom: Spatele omului, Livada de vișini, teatrul nostru, Japonia, imperiul teatrului, Parisul personal, Scena lumii. Membru de onoare al Academiei Române, laureat al Marelui Premiu al Academiei Franceze (2014). A primit premiul pentru „opera omnia” al revistei Observator cultural, premiul de excelență UNITER și premiul fundației Anonimul. Doctor honoris causa al mai multor universități europene. Colaborator al festivalurilor de la Avignon, Sibiu, București, Craiova. Asigură lunar rubrica „Scena lumii” în Dilema veche.
Râsul Medusei, de Hélène Cixous (traducere și note din lb. franceză: Magda Cârneci)
Publicat în 1975, și tradus apoi în multe limbi, Le rire de la Médusea devenit unul din textele legendare ale mitologiei eseurilor feministe, începând cu Mary Wollstonecraft în secolul al XIX-lea și Virginia Wolf la început de secol XX, continuând cu Simone de Beauvoir, Germaine Greer, Betty Friedan, Eve Ensler, Maya Angelou sau Margaret Atwood etc. în a doua jumătate. De la volumul Le deuxième sexe (Al doilea sex) din 1949 de Simone de Beauvoir, gândirea feministă nu avusese până în anii ’70 evoluții majore, mai ales în legătură cu „diferența sexuală”. Le rire de la Méduse (1975), un text-manifest, cunoaște un mare succes internațional tocmai pentru că vorbește deschis despre această diferență și despre modalitatea de a concepe o scriitură literară specifică problematicii feminine, dând astfel glas aspirațiilor încă neclar formulate ale generației sale. Prin documentarea experiențelor lor, scrie Cixous, femeile pot deconstrui stereotipurile sexiste care prezintă corpul feminin ca pe o amenințare. Este vorba de un text filosofic, pe cât politic, pe atât de poetic, pe cât de rațional, pe atât de „jucat” lingvistic, ortografic și stilistic (de unde uneori dificultatea traducerii). Ironizând principiile și interdicțiile patriarhatului dominant, Râsul Medusei experimentează și propune un nou stil de scriitură feminină (formulă lansată de H. C.) – decomplexată, surâzătoare, jucăușă și rafinată. Aceasta conferă eseului forța și prospețimea neștirbită de trecerea timpului. În el se vor regăsi multe femei creatoare care-și caută afirmarea și recunoașterea.
Magda Cârneci
Ofer această primă traducere în română a celebrului eseu Râsul Medusei semnat de Hélène Cixous, cu speranța că el va motiva și încuraja alte femei scriitoare din România să-și asume până la capăt, cu energie și curaj, condiția feminină. „O să le arătăm noi lor sextul nostru”, cum spune Cixous.
Magda Cârneci
Magda Cârneci
Născută în 1937, în Algeria, Hélène Cixous și-a început cariera în anii ’60 și a cunoscut toate turbulențele politice și literare ale acelei perioade. Prietenă cu Jacques Lacan, Michel Foucault și Jacques Derrida între alții, Cixous a fost și este o scriitoare prolifică și o intelectuală angajată. În 1968 fondează revista Poétique împreună cu Tzvetan Todorov. Creează, cu Michel Foucault și Gilles Deleuze, universitatea experimentală din Vincennes (Paris-VIII), unde vor activa diverse grupuri revoluționare, între care „Mouvement de libération des femmes” (celebrul MLF). În 1974 creează primul masterat, apoi doctorat, de studii feminine din Europa. În 1975 își începe colaborarea cu Editions des femmes, condusă de nu mai puțin celebra Antoinette Fouque.
O lume spulberată, de Mihnea Rudoiu
Lumea spulberată din acest roman este o lume lovită de o boală misterioasă, care amintește în multe privințe de pandemia de Coronavirus prin care trece și lumea noastră. Însă această boală, doar în mică măsură una medicală, ține de un nivel mult mai profund. Este o molimă de natură morală care distruge textura societății, degradează și însingurează individul și face imposibilă comunicarea și înțelegerea reciprocă.
În mod interesant, romanul a fost scris înaintea pandemiei Covid, ceea ce poate să îi dea o valoare de premoniție. Explicabilă, parțial, prin faptul că pandemia morală este mai veche și deja cronicizată; autorul doar îi observă aspectele caracteristice și le scoate în evidență cu talent și umor printr-un scenariu fictiv. Pe care, iată, putem spune că realitatea s-a grăbit să i-l confirme. Când asemenea intuiții se împlinesc, e un semn în plus că avem de-a face cu o carte care merită citită și cu niște întrebări care merită luate în serios.
Cătălin Sturza
Absolvent al Academiei Tehnice Militare și al Facultății de Științe Politice din București, MihneaRudoiu a debutat la Editura Humanitas în anul 2005 cu romanul A toi, cuando tu no estas. Au urmat romanele Micul Abelardy. Viața și opera (2007, Editura Cartea Românească), N-are momentan titlu (2009, Editura Curtea Veche) și Dear Darlin. Namor (2014, Editura Tracus Arte). A publicat articole în revistele Dilema veche și Cultura, pe platformele online Republica, Contributors și Vice, Ziare.com etc.
