Hanurile, hotelurile, ospătăriile sînt atît noduri romanești, locuri unde se intersectează inevitabil traiectoriile personajelor, cît și puncte terminus ale călătoriilor spre Bucureștiul fic­țiunii. Nu întîmplător, la începutul secolului al XIX-lea, cea mai mare densitate a hanurilor unde trag cei abia sosiți în oraș se află în zona kilometrului zero, începînd cu vestitul han de la Sfîntul Gheorghe ridicat de Brâncoveanu și cu Hanul lui Manuc, care îi făcea concurență, apoi cu Hanul Roșu de la Bărăție, Hanul cu Tei în Șelari, Hanul lui Piper, aproape de ulița Boiangiilor, majoritatea avînd ecouri în literatură, bunăoară în Momentele lui Caragiale.

Cu timpul, centrul de greutate al așa-zisei industrii a ospitalității se deplasează înspre Calea Victoriei. Începutul decadenței hanurilor coincide cu apariția primelor hoteluri de modă europeană – cel de pe ulița Nemțească avînd și numele cel mai sugestiv, Hôtel de l’Europe. Pe parcursul cîtorva decenii, lista se îmbogățește cu Donat Hugues și Hôtel des Princes, Hôtel de France și Hôtel de Londres, Boulevard, High-Life, Imperial, Splendid, Athénée-Palace.

O a treia vîrstă a ospitalității bucureștene e cea trasată, în Micul Paris de pe Dîmbovița, de siluetele haussmanniene sau moderniste de pe bulevardele Brătianu/Magheru, în frun­te cu Lido – pe care îl admiră Jim Marinescu, abia revenit în țară la începutul Cărții nunții – și cu Ambasador – favoritul personajelor lui Radu Cosașu.

Din paginile literaturii s-ar putea extrage un ghid prețios al hanurilor și hotelurilor, al căror rang spune multe despre mărirea sau decăderea protagoniștilor. Oglindă fidelă a prefacerilor urbanistice, Bucureștiul romanelor nu duce lipsă de loc(al)uri care concentrează toată energia vitală a orașului, desfășurată frenetic, pe timp de zi și de noapte – cel mai faimos rămînînd exemplul „adevăraților Arnoteni“ din Craii de Curtea-Veche, o „contopire de ospătărie și han, de tripou, de bordel și de balamuc“, deschisă vraiște, oricînd și oricui. Corina Ciocârlie, Observator Cultural

„Bucureșteanului îi șade bine cu drumul“