Eva refuză tiparul și iată că marea dragoste pare a se ivi în plină epidemie cu noua gripă. Adam pare foarte îndrăgostit și cei doi petrec Crăciunul împreună. Acesta trece însă, ca un vis frumos, cum notează ironică autoarea, relația se răcește, Adam dispare în cețurile nordice. Ceea ce îi rămîne Evei este o sarcină pe care de această dată nu o va mai întrerupe. Eva alege Speranța (acesta va fi numele copilului ei cu Adam). Ce îi va spune fetiței„cînd o s-o întrebe de taică-su”, cum o chestionează sarcastic Andra? Îi va spune „o poveste de Crăciun”.

Romanul Ioanei Drăgan, scris cu mult profesionalism, cu simț puternic al realității și excelență stilistică, este tocmai ceea ce se așteaptă de la el: o narațiune credibilă, lipsită de ostentație, este chiar o poveste a unor personaje care sînt oameni în carne și oase. Eva se lasă ispitită, cei din jurul ei sînt o adevărată șerpărie de indivizi banali, dar după momentul ispitirii, Eva îi poate ignora liniștită pentru că acum există speranța care poartă chiar acest nume. Planul simbolic al poveștii este introdus cu multă finețe, în modul cel mai echilibrat. Ioana Drăgan confirmă toate părerile bune pe care le-au provocat antecedentele sale literare și cititorul avizat va rămîne cu regretul că, prinsă de multiple ocupații, autoarea ne oferă prea rar (precedentul roman, Mafalda, datează din 2009) proza ei de valoare indiscutabilă. Horia Gârbea 

Puteți citi recenzia completă aici:

https://www.revistaneuma.ro/arhiva/anul-v-2021/nr-7-8-2021.html