Poetul care a văzut melancolii, de Savu Popa
| ianuarie 3, 2025
Lecturând lumea și cartea aidoma fețelor aceluiași chip tragi-comic, poetul Dumitru Chioaru surprinde, cu o acuitate nevralgică, absurdul existenței. Filtrate prin sensibilitatea melancolică a structurii sale creative, experiențele concrete sau, dimpotrivă, cele imaginative, irizate de un impuls
livresc, își dezvăluie destule prelungiri fantaste și butaforice. Cotidianul, gesturile de frondă îndreptate împotriva regimului, întâlnirile sau călătoriile acestuia poartă, în poezia sa, o
aură care le transfigurează orfic, indiferent de gradul deriziunii sau al cenușiului cotidian pe care îl conține oricare dintre cele menționate. Dacă cel care a văzut idei, în accepțiunea lui Camil Petrescu, are ,,ochi halucinanți și mistuiți lăuntric”, poetul care a văzut melancolii cunoaște o altfel de mistuire lăuntrică, una care ar implica o redimensionare ludic-gravă a vieții. Poezia lui Chioaru, astfel, devine catalizatorul melancoliilor de lungă durată, intense și pline, la tot pasul, de o resemnare interogativă.
Cel mai recent volum al său, o ediție care conține atât texte mai vechi, cât și unele inedite, Melancoliile unui bătrân cărturar, ne oferă un bilanț al melancoliilor, care îl aduce pe poet
tot mai aproape de adevărurile bizare ale unei îndeletniciri cărturărești de lungă durată. Această ieșire în cotidian a cărturarului, ofensat de agresiunea concretului sufocant și limitativ, implică, aproape mereu, o intensificare a retractilității și, uneori, a angoasei, urmate de o imediată retragere în spațiul reconfortant și securizant al paginii de hârtie/ al bibliotecii, unde acest cotidian își așteaptă sentința lirică. Volumul de față vine în continuarea celorlalte, contribuind decisiv la conturarea portretului acestui inițiator de hierofanii melancolic-livrești, de care „poezia uimită” s-a ținut la tot
pasul. Textele adunate în prezenta carte sugerează, tocmai prin această alăturare dintre prezent și trecut, o panoramă vivantă a discreției. Alerte sau dimpotrivă încetinite de ritmul unei reflecții grave, poemele dezvăluie și subtile observații sau constatări amarnice, temperate de un fior sapiențial, însă revitalizate, imediat, de un filon sarcastic, ludic și imaginativ.
…
Articol integral: https://www.bjalba.ro/wp-content/uploads/2024/12/DISCOBOLUL-4-24.pdf