Antonia Mihăilescu se rezumă la o stenografiere aproape glacială a aspectelor pe care le denunță prin atitudine (mai ales). Proiectează, deci, o extensie a spațiului intern, astfel că parodierea dezintegrării, a incongruențelor sociale, a kitsch-ului vine direct din felul în care acestea sînt receptate și ulterior metabolizate. Nu sînt parodiate, ci extirpate și puse într-un plan independent de sine: „pe scară dai cu botina bodyflirt într-o cutie ciudată galben cu negru la ora asta seamănă cu o platoșă de ev mediu iese din cutie frigul de azi-noapte// cu tipul de-aseară nu merge nu ies floricele din geaca lui nici măciulia din pantalonii chino şi gata dimineața asta de doi lei” („fază după fază”). Și încă: „întrebare în fiecare zi. ce e cu știrile astea despre refugiați înecați// only when you are come pe aleea aia înflorită o cățea îmbătată cu bere wait (ai uitat din nou el nu se mai fute cu tine aşa cum nici tu nu-ţi mai aduci aminte nici invers pe strada asta) vremea se schimbă vara// dar iarna e anotimpul tău preferat că doar e ziua ta la sfârșit” („aniversare”). Sorina Rîndașu

https://www.litero-mania.com/cronica-extensia-spatiului-intim/