Cristian Meleșteu s-a născut pe 16 aprilie 1977 la Pitești, fiu al poetului și filologului Mircea Meleșteu. Deși a debutat cu poezie, spațiul în care s-a regăsit a fost proza, volumele sale fiind răsplătite cu numeroase premii, printre care Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut, Premiul „Vasile Voiculescu”, Marele Premiu Steaua, Premiul revistei Argeș.
De profesie economist, a urmat și cursurile unui masterat în literatură, unde i-a avut profesori pe criticul Nicolae Oprea și poetul Mircea Bârsilă, peste ani devenind colegi în filiala Pitești a USR.
A publicat romanele Radiografia unei zile de mai (2012), Revoluția borfașilor (2013) și Sicriul de gheață (2014).

Traducere din limba franceză și ediție îngrijită de Marius Ghica.

Ediția a II-a.

Auzisem vorbindu-se despre lumi în întregime dispărute, de imperii scufundate laolaltă cu toate popoarele și zămislirile lor; scoborâte în străfundul inexplorabil al veacurilor împreună cu zeii și cu legile lor, cu academiile și științele pure și aplicate, cu gramaticile, cu dicționarele, cu clasicii, cu romanticii și cu simboliștii lor, cu criticii și cu criticii criticilor lor. Știam prea bine că întreg pământul ce se vede este făcut din cenușă, că cenușa înseamnă ceva. (…) Atâtea orori nu ar fi fost cu putință fără atâtea virtuți. A trebuit, neîndoielnic, multă știință pentru a ucide atâția oameni, pentru a risipi atâtea bunuri, pentru a nimici atâtea orașe în atât de puțin timp; dar au trebuit nu mai puține calități morale. A ști și A trebui, sunteți, așadar, suspecte?

Paul Valéry

Ioan Cordoș s-a născut la 15 iunie 1956 în localitatea Vărșand, județul Arad. A absolvit Liceul „Moise Nicoară” din Arad, promoția 1975 și Facultatea de Medicină din București în anul 1981. Între 1981 și 1990 este medic șef de unitate militară. Din 1990 până în anul 2000 lucrează ca medic specialist, apoi primar de chirurgie generală și toracică în Spitalul Clinic de Urgență Militar Central București. A condus Clinica de Chirurgie toracică din Institutul de pneumoftiziologie „Marius Nasta” – București din 2000 până la ieșirea la pensie din iunie 2023. A debutat în aprilie 1977 în revista Amfiteatru cu o prezentare de Ștefan Bănulescu. În 1998 îi apare la Editura Etios (Brașov) volumul de nuvele În câmpul cel cu flori, iar în 2013 îi apare la Tirana traducerea în limba albaneză a nuvelei „Ultimul drum” (din vol. În câmpul cel cu flori). În 1979 i se acordă Premiul I pentru proză și reportaj al revistelor Viața studențească și Amfiteatru.

Traducere din limba franceză de sr. Ligia Man.

Thomas Römer este administrator la Collège de France, titular al catedrei Milieux bibliques. Considerat ca fiind unul dintre cei mai mari specialiști în formarea și istoria Bibliei ebraice,
este autorul a numeroase lucrări, printre care La Bible, quelles histoires! (Bayard, 2014), L’invention de Dieu (Seuil, 2014) și, cu Israël Finkelstein, Aux origines de la Torah. Nouvelles rencontres, nouvelles perspectives (Bayard, 2019).

Frédéric Boyer este scriitor, traducător, editor. În 2001, la Bayard, el a condus lucrările pentru Noua traducere a Bibliei, care a reunit exegeți și numeroși cercetători (Olivier Cadiot, Jean Echenoz, Florence Delay, Emmanuel Carrère etc.). A publicat la Bayard, în 2016, cu
designerul Serge Bloch, Biblie. Les récits fondateurs, iar, în 2020, Jésus, l’histoire d’une parole.

Ioan Alexandru Florea s-a născut în 1990 în localitatea Târnăveni, județul Mureș. A absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității București, specializarea arabă-engleză. A fost coordonator de programe la Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru românii de pretutindeni, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. În urma unei colaborări cu Academia Germano-Română din Baden-Baden a realizat un studiu despre comunitățile românești aflate în afara granițelor țării pentru care a obținut diploma de excelență. În perioada 2018-2020 a condus, în calitate de șef serviciu, Institutul de Studii Orientale „Mircea Eliade” al Bibliotecii Metropolitane din București. A fost expert în cadrul Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului. A publicat mai multe articole, recenzii și comentarii în revistele Punctul Critic și The International Journal of Levant Studies. În 2020 a obținut titlul de doctor în științe politice.

Dan Arsenie (1954-2019) a absolvit Facultatea de Litere din București, secția spaniolă. Eseist român din Generația ’80, el a publicat eseuri și traduceri din Samuel Beckett, William Blake, Paul Celan, Octavio Paz, Juan de la Cruz, Tereza de Ávila ș.a. Dispărut din peisajul cultural bucureștean în 1990, și-a trăit timp de aproape trei decenii tribulațiile exilului la Paris, apoi în sudul Spaniei, iar în 2015 a revenit în Franța, unde s-a stins secerat de cancer.