„O fată cuminte“ scrie o poezie a cărei măduvă este raţională, o confesiune directă, fără efecte sau subtilităţi, o destăinuire pasivă, care nu include emoţia şi nici acea pulsaţie, încordare a căutărilor şi aşteptărilor. Fragilitatea este păstrată sub cheie, extrem de mult protejată, mascată de o cortină în spatele căreia sâmburele afectiv încă nu a reuşit pe deplin să spargă coaja.

Pe jumătate jucăuşă, pe jumătate dureroasă, dorinţa, „ca o nevroză blândă“, inconfortabilă, complicată, stă departe de povestea lirică. Se resimte în paginile acestui volum „o stare
aproape melancolică“, niciodată trăită până la capăt, oprită în loc, decorticată doar până la primul strat:

„câteodată vrei să fii doar tu cu tristeţea/ să te urci în trenul spre arad să stai pe locul de la geam/ acolo unde te simţi în siguranţă/ mai puţin expus/ mai iubit/ mai departe/ să mergi invers să te scuturi de viaţă/ fericirea e un medalion moştenit uitat într-un cufăr/ de zestre în casa bunicii sub pat de unde iese praful/ unde s-a aşternut liniştea“. (singurătatea mea pe care nu o împart cu nimeni).

Liliana Rus

Citiți cronica completă aici: https://centrul-cultural-pitesti.ro/wp-content/uploads/2021/11/Cafe-12-21-rgb.pdf