Regizor de teatru și scriitor, Mihai Măniuțiu a montat în teatre importante din România și străinătate, creațiile sale primind numeroase premii pentru cea mai bună regie, originalitate și cel mai bun spectacol al anului. Mihai Măniuțiu a publicat la Editura Humanitas eseul Despre iluzie și mască (2007), culegerea de proze Fuga cu Henri (2017), și două romane − Aventurile hingherului în Balkanya (2015) și A șaptea viață a lui Alexandru Royce (2022). La Editura Tracus Arte, i-au apărut mai multe volume de poeme, între care: Tu (2016), Avionul fantomă (2017), urmuz. 23 noiembrie 1923 (2018), Bufonerii și litanii (2020), un volum de povestiri cu tentă onirică și fantastică, Jucându-l pe Mefisto (2021) precum și trei microromane, Fantome în Las Vegas (2018), Filip și întunericul (2019), Întâmplări cu Sfântul Sfârlează (2021).

Acest volum aduce împreună un număr de articole scrise şi publicate de autor în ultimii ani. Textele incluse se concentrează mai degrabă asupra vieţii actorilor implicaţi în acest fascinant spectacol (merveilleux spectacle, cum ar fi spus Breton, care a susţinut dintotdeauna că aceasta a fost sintagma-cheie a suprarealismului), asupra trăirii experienţei suprarealiste mai degrabă decât asupra interpretărilor teoretice, critice, hermeneutice, filosofice sau psiho-sociale ale „modernităţii extreme” (cum le place unora să numească avangarda). Autorul este de părere că o abordare pur „teoretică” a subiectului nu-i va permite cititorului să înţeleagă mai bine natura suprarealismului de după cel de Al Doilea Război Mondial şi cu atât mai puţin să contureze mai clar portretele celor grupaţi în această reuniune de singurătăţi care a fost grupul numit, mai târziu, „Infra-Noir”. La urma urmelor, „întrebarea pe care mi-am pus-o” – spune Michael Finkenthal în Introducerea sa – „era dacă suprarealismul românesc postbelic nu a reprezentat un fel de sincretism născut dintr-un dialog cu diverse grupuri mai mult sau mai puţin omogene, un super-égrégore sau mai degrabă poate un pseudomorfism al unui neo-gnosticism întârziat”.

Michael Finkenthal cercetează fenomene complexe în cultură şi în societate, precum şi aspectele multidisciplinare implicate în studiul acestora. De asemenea, este interesat de avangarda literară şi artistică din România, în particular de valul suprarealist de la București care a urmat celui de-Al Doilea Război Mondial (dar nu numai). A scris cărţi şi a publicat eseuri și articole în domeniile menţionate mai sus, precum şi studii despre autori diverşi, printre care D. Trost, Sesto Pals, Cioran, Ionesco, Șestov și Benjamin Fondane. Michael Finkenthal este profesor emerit la Universitatea Ebraică din Ierusalim și, în prezent, asociat (Fellow by courtesy) la Zanvyl Krieger School of Arts and Sciences, Universitatea Johns Hopkins din Baltimore, în Statele Unite.

merlich saia (n. 1982, București) a absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. A debutat în 2014, la Editura Tracus Arte, cu garda de corp, volum care a obținut Premiul Național „Mihai Eminescu”, Opus Primum, Botoșani, 2015.

Tratat de schizopoetică, așa s-ar putea subintitula cutia toracică a lui Merlich Saia: fragmente dintr-un discurs halucinatoriu, dement, bântuit de prezențele amenințătoare decupate din delirium tremens. Un spațiu în care coincid anotimpurile, în care obiectele dorinței sunt trecute pe jumătate în moarte, iar spațiile largi, deschise, sufocă și constrâng. Rece și sintetic, ca în formularea unui experiment științific, textul se desfășoară sacadat, repetitiv, precizând mereu înșelător cui îi aparține, tocmai pentru a deveni limpede, alături de piscina dezolantă, plină cu albastru de metilen, că el nu aparține decât unui teritoriu incognoscibil, Acela. Iar când în sfârșit te-ai aliniat ritmului de metronom al acestui cadru, cu vocile hipnotice și monotone, marele cadru se sfărâmă în sute de structuri minuscule, personajele fără nume capătă contururi și biografii, într-un jam session saturnalic. cutia toracică e spațiul de desfășurare (și înfășurare) al unei poezii șamanice, care străbate faldurile somnului, ale visului și ale unui tainic tărâm de dincolo.

Bogdan-Alexandru Stănescu

După recent încheiata ediție a integralei Shakespeare, Editura Tracus Arte lansează seria de teatru renascentist englez intitulată „Contemporanii lui Shakespeare”, în fruntea căreia se plasează Operele lui Christopher Marlowe, poetul și dramaturgul care a influențat în cea mai mare măsură creația și cariera lui William Shakespeare. Volumul de față cuprinde două titluri inedite, necunoscute publicului larg din România: Didona, regina Cartaginei și Masacrul de la Paris.

„Singur Marlowe a fost adevăratul Apollo al zorilor noștri, strălucitul luceafăr de ziuă al poeziei engleze ajunse la zenit (…). Primul mare poet englez a fost părintele tragediei engleze și creatorul versului alb (…), primul poet ale cărui puteri pot fi numite sublime (…). El este descoperitorul cel mai mare, cel mai cutezător și inspirat pionier din toată literatura noastră poetică.”

Algernon Charles Swinburne

„Piesele lui Shakespeare ar fi arătat cu totul altfel sau n-ar fi existat deloc fără exemplul marlovian.”

Russ McDonald

„Marlowe era o forță a naturii, captivând imaginația aproape ca nimeni altul. Inovația lui majoră a constat în versul alb sonor, ușor utilizabil de către actori, pe care l-a lăsat moștenire lui Shakespeare și Milton.”

Heathcote Williams

„Poate că Shakespeare l-a eclipsat, dar nu l-a suprimat sau înlăturat definitiv. Această voce inimitabilă cântă pe mai departe.”

Anthony Burgess