Zoom. Ioana Ieronim
| iulie 5, 2022În noul său volum, Zoom, Ioana Ieronim se surprinde pe sine coborînd pe firul poveștilor vechi de familie, spre rădăcinile sale din satul de munte al copilăriei. Deja, în Trecere, petrecere și în Portrete, Autoportrete, Ioana Ieronim se întoarce spre cei trecuți la cele veșnice și le spune povestea. În acest volum, prezența celor dragi trecuți dincolo se face simțită mai mult. Existența sa la Washington, DC, în timpul pandemiei, într-o perioadă cu multe îngrijorări despre mersul lumii, despre ce ne mai așteaptă, topirea ghețarilor, înstrăinarea de noi, de familie, înstrăinarea de natură, este întrețesută cu existențe și lumi trecute, marcată de prezența tatălui, a mamei, a bunicii, prezențe protectoare, luminoase, de bine sfătuitoare. De exemplu, ciorapii croșetați de mama sau de bunica sînt meniți a o apăra pe Ioana Ieronim: „«Croșetez ciorapii ăstia pentru tine/ să mergi cu gîndul meu bun pe drumul care/ mie nu‑mi mai e dat», mi-a spus ea/ cu ochii mari străbătuți de lumină/ cum îi avea copil // Înserarea de vară tîrzie revărsa asupra noastră/ fantasma vieții petrecute laolaltă/ dinainte de memorie și timp // «Ciorapii ăstia sînt pentru tine», a repetat/ cu glas venind de unde n-o mai puteam ajunge/ Avea să plece curînd, lucrul a rămas ca un cuib/ prins de andrelele delicate // firele de lînă trecute prin mîinile ei/ de atunci îmi tivesc drumurile“. Aceste prezențe însoțitoare, luminozitatea lor traversează toată cartea ca un fir roșu, conturînd o lume veche, unde oamenii trăiesc după rosturi bune și sfinte, dar unde durerea, războiul și alte primejdii pîndesc. O lume în care Dumnezeu veghează, totuși, nelipsit.
Citiți cronica în întregime aici:
Zoom-ul de descîntec al Ioanei Ieronim