Doina Roman, născută în Ploiești, a absolvit Business Administration la Open University Business School, Regatul Unit. A lucrat pentru Agenția de Presă REUTERS și în prezent se
ocupă de afaceri. Conduce revista literară Utopiqa, este membru al Uniunii Scriitorilor din România și a debutat în 2014 cu romanul Pragul, publicat la Editura Tracus Arte, tradus mai târziu și în Noua Zeelandă. Au urmat: Maestrul și jumătate lebădă (poezie), romanele Pragul 2 – Umbra martor, Pragul 3 – Ultimul trimis Oserp, Prea mulți zei pentru un deșert și Fata cea mică a timpului. Premii obținute: RomCon – Premiul pentru cea mai bună carte de debut în volum (2015); Premiul CHRYSALIDE. Dortmund, Germania, SESF (2017); Premiile Vladimir Colin, ediția a VII-a, București – Premiul pentru cea mai bună carte la categoria New weird, Dark fantasy, Gothic, Horror (2017); RomCon – Premiul pentru cel mai bun roman al anului 2017 (2018); Premiul I la concursul internațional pentru proză scurtă, revista Jurnal Israelian, Tel Aviv (2022).

Daniel Pişcu s-a născut la 20 iunie 1954, în oraşul Lupeni-Hunedoara. Trăiește în Brașov. Absolvent în 1979 al Facultăţii de Limba şi Literatura Română, Universitatea Bucureşti. Profesor și bibliotecar. Membru al Cenaclului de Luni. Prezent în antologii de poezie, în ţară şi în străinătate. Membru al Uniunii Scriitorilor din România și PEN România. A scris cărțile: Aide-mémoire, Scrisorile de acasă (premiul USR – Asociaţia Braşov, premiul pentru poezie la Festivalul „George Coşbuc”, Bistriţa Năsăud), Titlul poemului este aforism (Premiul Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România), Poveste de iubire iubire (Mă chemau păsările), două ediții, Game (premiul revistei Tiuk!), ediția a II-a, sonoră, Cel mai mare roman al tuturor timpurilor (premiul revistei Tiuk!), Jucătorul de cărţi, Puţină adrenalină, Piaţa Sfatului/ La mele (eseuri), Poemul lui Nokia, Per amorem, Halucinogene, Haide – memmorie!, Efecte. Femeia femeie (poeme, ediție sonoră).

Constantin Geambașu (n. 1948) a absolvit Facultatea de Filologie Polonă a Universității din Varșovia în anul 1971. A predat aproape cinci decenii cursuri de limba, cultura și literatura polonă la Catedra de Filologie Slavă a Universității din București (1971-2016). A fost lector de limba și literatura română la Universitatea „Kiment Ohridski” din Sofia și la Universitatea Iagiellonă din Cracovia. Paralel cu activitatea didactică și de cercetare (literatură comparată, imagologie, teoria şi practica traducerii, stilistică şi lexicologie) a acordat o atenție deosebită traducerilor (a tradus peste 80 de volume: eseuri, proză, poezie, filosofie etc.). Pentru promovarea sistematică a literaturii şi culturii polone în România, Universitatea Iagiellonă i-a acordat în anul 2022 titlul de Doctor Honoris Causa. În același an, Ministrul Culturii și Patrimoniului Național din Polonia i-a decernat Medalia Gloria Artis.

Silviu Dudescu (n. 1967, în Onești) a fost, pe rând, elev la o școală profesională din Brașov (profil turnător formator), „voluntar” la „Șantierul Național al Tineretului” Poarta Albă-Midia- Năvodari, angajat la „Uzina Steagul Roșu” (Întreprinderea de autocamioane), student neabsolvent al Facultății de Drept din București, absolvent al Facultății de Științe Economice,
masterand (între 2007-2009) la cursurile de scriere creatoare coordonate de Alexandru Mușina la Facultatea de Litere din Brașov, apoi masterand la cursurile de Arta Actorului (Universitatea de Arte din Târgu Mureș), actor în câteva zeci de filme, reclame și piese de teatru, autor a trei volume de versuri, cel mai recent fiind Espresso lung, fără zahăr (Tracus Arte, 2016).

Dumitru Țepeneag (n. 1937) este un membru marcant al grupului oniric și teoretician al onirismului
românesc. Ia atitudine împotriva regimului comunist și în 1975, printr-un decret prezidențial, i se retrage cetățenia română. Se stabilește la Paris, unde are o intensă activitate editorială, fiind unul dintre animatorii exilului literar românesc. A tradus din Alain Robbe-Grillet, André Malraux, Albert Béguin, Robert Pinget, Alexandre Kojève, Jacques Derrida etc. A publicat proză scurtă, romane, volume de publicistică, pagini de jurnal, reunite în seria de autor „Opere” (I-IX), apărută la Editura Tracus Arte.

Jurnalul (bine strunit în frâiele frumoasei scrieri şi-ale adâncimii sau „nebuniei” de sens) este un fel de nuntă continuă. Veşnic început al maturităţii şi veşnic sfârșit al tinereții: viaţă cu moarte şi tinereţe cu bătrânețe.

Nicolae Coande (n. 23 septembrie 1962, Osica de Sus, Olt). Trăiește în Craiova, unde propune întîlniri cu scriitori, poeți, artiști români și străini. A publicat zece cărți de poezie și două antologii lirice. Cea mai recentă, Nu sînt eu bestia (Casa de Editură Max Blecher, 2022). Cărți de publicistică, interviuri, eseu, critică literară. Cea mai recentă, Manualul vînătorului de poeți, vol. I-II (Editura Hoffman, 2021). Premii pentru poezie ale Uniunii Scriitorilor din România pentru plachetele de poezie În margine, respectiv fundătura homer (1995, 2002). Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (2017) pentru placheta de poezie Plagiator. 1962. Editor-fondator al revistei Teatrului Național Craiova, SpectActor (din anul 2006). Este realizator și moderator al „Întîlnirilor SpectActor”, un eveniment cultural găzduit din anul 2010 de Naționalul craiovean. Coordonează Festivalul de Literatură și Dramaturgie „Patrel Berceanu” (din anul 2019). A inițiat „Adunarea Poeților” (2016), după ce anterior a pus la cale evenimentul „Duminici de Poezie în teatru” (2010- 2016). Scriitor în rezidență în Germania, Austria, Elveția, Spania.